Mita în ruble transnistrene – legală

Autor: Andrei Cebotari. CPR Moldova

În timp ce conducerea CNA-ului declara că, „Procesul de luptă împotriva corupţiei declanşat de Republica Moldova este unul IREVERSIBIL” se pare că până în prezent întâlnim grave lacune legislative la acest capitol, care limitează posibilitatea organelor anticorupție să combată efectiv acest fenomen.

Conform informațiilor parvenite în adresa CPR Moldova, mai mulți funcționari publici ar utiliza activ lacunele legislative luând mită în ruble transnistrene pentru a evita răspunderea penală.

Ne-am propus să verificăm dacă, într-adevăr, cadrul legal existent nu permite tragerea la răspundere în asemenea cazuri.CPR Moldova a expediat mai multe solicitări de informație autorităților din domeniul combaterii corupției. Inspectoratul General al Poliției a confirmat că persoanele ce iau mită în ruble transnistrene nu vor putea fi trase la răspundere penală pentru luarea sau darea de mită, precum și pentru falsificarea banilor: „unitatea monetară (ruble transnistrene) recunoscută în regiunea transnistreană, nu poate constitui obiect al infracțiunilor prevăzute de art.236, 324 și 325 din Codul penal din considerentul că aceste bancnote nu sunt recunoscute de către Republica Moldova și de alte state străine”, se arată în răspunsul IGP.

Astfel, o instituție abilitată în exercitarea urmăririi penale pe cazuri de corupție recunoaște că nu poate acționa în astfel de cazuri, fiind lipsită de pârghii legale.

Teoretic, un funcționar public sau un alt factor de decizie ar putea cere mită în ruble transnistrene. Ca ulterior, acesta să meargă în stânga Nistrului și să folosească banii în propriul interes, fie să îi convertească în orice valută (MDL, USD, EUR etc.), fie să achiziționeze anumite bunuri de valoare (bijuterii, produse etc.). Iar pentru faptul că a luat mita în ruble transnistrene, acesta este absolvit de pedeapsa penală. Această lacună legislativă permite săvârșirea mai multor infracțiuni economice fără a fi pedepsit.

Prin răspunsul său, IGP a confirmat că nu poate fi pedepsită nici falsificarea și punerea în circulație a rublelor transnistrene falsificate. Însă aceștia au atenționat că aceste acțiuni ar putea fi calificate ca escrocherie sau cauzarea de daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere.


Răspunsuri evazive de la CNA, PCCOCS și Procuratura Anticorupție

La aceleași întrebări, CNA, PCCOCS (Procuratura pentru Combaterea Crimei Organizate și Cauze Speciale) și PA au răspuns evaziv, enunțând că nu ține de compentența lor să  elaboreze instrucțiuni explicative sau metodologii, parlamentul fiind cel ce adoptă și interpretează legile.

Nici una din instituțiile menționate nu a putut da clar un răspuns dacă constituie sau nu infracțiune luarea de mită în ruble transnistrene, precum și nu a putut oferi un răspuns dacă au existat asemenea precedente sau sesizări parvenite în adresa instituțiilor.

Răspunsurile CNA, PCCOCS și PA.


Procuratura Generală ne-a îndemnat să facem cunoștință cu hotărârea Curții Europene pentru Drepturile Omului în cauza Ziaunys împotriva Republicii Moldova

Prin decizia din 2016, Curtea Europeană a recunoscut că deși bancnotele emise ilicit și contrar legii în stânga Nistrului nu sunt considerate bani și nu pot fi puse în circulație, acestea totuși pot avea o valoare materială. Prin urmare, odată ce au o valoare materială, acestea ar putea fi utilizate ca obiect al infracțiunilor de corupție.

Cazul prezintă un cetățean lituanian care, în 2000, urma să livreze unei companii 8500 de kg de bancnote emise de banca autoproclamatei „RMN”. Acestea erau emise în 1994, dar deja nu mai erau în circuit în anul 2000. Ele nu au fost puse niciodată în circulație în Moldova. În 2001, lituanianul a prezentat Serviciului Vamal 353 de saci sigilați cu bancote. El a cerut permisiunea pentru transportarea lor în SUA, în conformitate cu prevederile contractului semnat cu compania. Acesta a declarat că hârtiile aflate în saci aveau o valoare numismatică de 7 000 USD. Serviciul vamal a transmis cu titlul gratuit sacii la sediul Inspectoratului Fiscal de Stat (IFS) și nu i-a mai reîntors proprietarului.

La adresarea acestuia în instanța de judecată, Curtea Supremă a constatat că, în conformitate cu articolele 1 şi 2 din Legea cu privire la bani, doar Banca Naţională a Moldovei are dreptul exclusiv de a emite în circulaţie bancnote pe teritoriul Republicii Moldova, şi că banca transnistreană nu dispune de un asemenea drept.
Prin urmare și Guvernul a susţinut că reclamantul nu avea un „bun” în înţelesul articolului 1 al Protocolului Nr.1 din Convenţie. El a obţinut rublele transnistrene în baza unui contract de vânzare-cumpărare, care nu putea fi considerat valabil, deoarece avea ca obiect bunuri interzise în circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova – fapt confirmat și de Curtea Supremă de Justiţie. Mai mult ca atât, reclamantul nu putea avea o „speranţă legitimă” că va obţine dreptul de proprietate asupra unor astfel de bancnote, ele fiind interzise în circulaţie şi considerate „bunuri ilicite” care atentează la intergitatea teritorială a Moldovei.
Pe de altă parte, CEDO a declarat că prevederile legale invocate de CSJ şi Guvern nu sunt temei pentru confiscarea bancnotelor. Mai mult ca atât, aceste bancnote nu puteau fi puse în circulaţie în anul 2001, deoarece, la acel moment, bancnotele respective nu erau acceptate ca valută nicăieri. CEDO a menționat că atît CSJ cât şi Guvernul nu au indicat o prevedere legală concretă, care ar argumenta în mod clar confiscarea proprietăţii în cazuri similare celui examinat.

CSJ și Guvernul a făcut trimitere la trei prevederi legale (art. 1 și 2 din Legea cu privire la bani și art.206 Cod Civil). Totuşi, nici una din acestea nu prevede confiscarea bunurilor. Mai mult decât atât, în timp ce în conformitate cu prevederile articolului 206 al Codului Civil contractul încheiat între reclamant şi banca “RMN” putea fi declarat nul datorită lipsei obiectului licit, efectul nulității unui contract este faptul că părțile trebuie să-și restituie reciproc contribuțiile relevante. Acest lucru ar presupune restituirea bancnotelor reclamantului pentru a le returna băncii „RMN”. Chiar dacă s-ar presupune că legislația contravențională sau cea penală ar stabili, cu titlu de sancțiune, confiscarea obiectelor create sau obţinute în mod ilegal, trebuie de menționat că în privința reclamantului nu a fost inițiat un proces contravenţional sau penal.


Acțiunile ce urmează a fi întreprinse?

Mită se consideră primirea sau oferirea banilor, titlurilor de valoare, privilegii, alte bunuri sau avantaje sub orice formă. Chiar dacă rublele transnistrene nu pot fi considerate valută în formă clasică, deoarece nu cad sub incidența articolelor 1 şi 2 din Legea nr. 1232 din 15.12.1992 cu privire la bani, acestea pot fi calificate drept bunuri materiale din momentul în care acestea pot fi convertite în auto-proclamata „RMN” în orice alte bunuri sau beneficii. Calitatea de mită o pot avea nu doar obiectele licite, ci și cele ilicite, cum ar fi, de exemplu, drogurile.

În acest sens, ar trebui să vină cu o hotărâre explicativă Plenul Curții Supreme de Justiție unde să specifice clar că bancnotele folosite în „RMN” pot constitui obiectul unei infracțiuni cu caracter corupțional, chiar dacă nu sunt recunoscute drept valută. CSJ deja a emis o hotărâre explicativă la 22.12.2014cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție”, însă în ea nu se regăsesc explicații exprese privitor la clasificarea obiectului infracțiunii în cazurile de corupție.
Totodată, este necesară și adoptarea unei legi de interpretare a articolelor din Codul Penal privitor la cazurile de corupție, ce ar include rublele emise în așa-zisa „RMN” drept obiect al infracțiunilor cu caracter corupțional, întrucât interpretarea oficială a legilor (cu excepția celor constituționale) se realizează exclusiv de Parlament prin adoptarea legilor de interpretare (art. 72. alin.(2) din Legea cu privire la actele normative).