Autoare: Vlada Ciobanu, CPR Moldova – Centrul de Politici și Reforme
Implicarea cetățenilor în procesele decizionale este o sintagmă adorată de politicieni și repetată de multe organizații. Mijloacele concrete prin care acest lucru urmează să se întâmple însă sunt mai puțin clare. Atât de neclare încât rareori se mai realizează. În vara acestui an, un grup de deputați au prezentat un proiect de lege prin care propuneau ca inițiativele civice cu 10.000 de semnături să ajungă a fi dezbătute de parlamentari. Semnăturile pot fi atât fizice, cât și online. Petițiile sunt un instrument prin care cetățenii au o solicitare concretă, dar sunt și un instrument de informare, de comunicare, de coeziune, de mobilizare și de presiune. Respectiv, nu toate guvernările ar fi deschise spre a adopta un asemenea proiect de lege. Desigur, a discuta despre petiții colective și e-petiții, când știm că avem acces la informații restricționat și consultări publice doar de bifă sau deloc, poate fi naiv, dar să încercăm.
10.000 de cetățeni propun
În data de 22 iulie 2019, un grup de deputați din partea blocului ACUM a înregistrat un proiect de lege pentru modificarea Regulamentului Parlamentului, prin care introduc capitolul 9 „Colaborarea Parlamentului cu societatea civilă.” Pe lângă formele cooperării prevăzute și de Concepţia privind cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă, aceasta introduce „inițiativa civică” care este o cerere, sesizare sau propunere adresată Parlamentului de către un grup voluntar, de cel puțin 30 de cetățeni, care vizează o problemă publică de interes major și care poate solicita dezbaterea acesteia de către Parlament.
Dacă timp de 60 de zile, inițiativa colectează 10.000 de semnături, ea va fi supusă audierilor publice de către comisia permanentă de profil, după care va fi înaintată Biroului Permanent pentru includerea acesteia pe ordinea de zi a Parlamentului. Semnătura se consideră numele, prenumele, codul personal (IDNP) și adresa. Aceasta poate fi fizică sau online. Modul de înaintare, procesare și cerințele înaintate față de inițiativa civică se stabilește prin regulament aprobat de Biroul Permanent.
Această inițiativă era menționată și în planul de guvernare al Guvernului Sandu: „Vom implica activ societatea civilă și grupurile de inițiativă în eficientizarea proceselor guvernamentale, introducând obligația ca instituțiile statului să supună dezbaterilor petițiile colective semnate de un număr semnificativ de cetățeni.”
Conform Codului Administrativ orice cetățean poate depune o petiție la autoritatea publică fie în scris, fie prin poștă sau fax, fie în formă electronică, sau verbal, consemnată într-un proces-verbal. Dacă petiția este transmisă în forma electronică, aceasta trebuie să fie semnată electronic sau semnată și scanată. Astfel, noutatea acestei inițiative constă atât în dezbaterea în Parlament a unei petiții, cât și în posibilitatea ca acesta să poată fi semnată online, fără semnătura digitală.
Petițiile chiar ajută?
Participarea cetățenilor în procesele decizionale este o sintagmă care va fi auzită în discursurile multor politicieni și în programele multor organizații, dar metodele exacte cum să fie făcut asta încă sunt discutate.
Organizația pentru dezvoltare și cooperare economică spune că există trei nivele de participare: informare, consultare și participare activă. Informarea este unidirecțională; consultarea este bidirecțională, dar limitată; pe când participarea activă este o comunicare bilaterală îmbunătățită și în care cetățenii au o mai mare putere asupra formulării propunerilor de politici. Petițiile offline și online sunt unul din acele instrumente care pot crește atât informarea, cât și participarea cetățenilor.
O petiție este o cerere de a face ceva, adesea adresată autorităților, dar nu numaidecât. Istoricii spun că primele petiții documentate sunt din Egiptul Antic, când sclavii care construiau piramidele au cerut condiții de lucru mai bune, iar britanicii cred că un element important al dezvoltării parlamentarismului a fost încurajarea petițiilor în sec. al XIII-lea. Astăzi, dreptul de petiționare este prevăzut inclusiv de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În ultimii ani, devin tot mai populare petițiile online. Una din cele mai cunoscute petiții a fost pentru renunțarea Băncii Americii la ideea de a pune o taxă lunară de 5 dolari pentru debit card. 300.000 de oameni au semnat, iar banca s-a conformat. Un alt caz, a fost cel al lui Emily Holcomb acuzată că și-ar fi atacat profesoara. Emily avea autism. O altă studentă cu autism de la Georgetown University a adunat 1200 de semnături, iar acuzațiile au fost retrase.
Platforma change.org, una din cele mai populare pentru e-petiții, publică rapoarte despre rezultatele și impactul petițiilor. Anual, peste 25.000 de petiții sunt înregistrate și acoperă o varietate de subiecte. În Mexic, părinții copiilor bolnavi de cancer au convins guvernul să elaboreze o lege care ar garanta protejarea locului de muncă al părinților cât aceștia au grijă de copiii lor. 379.683 de oameni au semnat. În Argentina, 97.248 de oameni au semnat pentru noi prevederi legislative care ar preveni traficul de ființe umane. Nu doar guvernelor le sunt adresate petiții, o femeie din Londra a colectat 68.660 de semnături pentru a obliga o rețea de cafenele să introducă tacâmuri compostabile.
Petițiile nu întotdeauna aduc schimbarea pe care o promovează, sau uneori aceasta durează ani.
Un exemplu este petiția din Marea Britanie pentru a revoca articolul 50 și a rămâne în Uniunea Europeană, care a colectat peste 6 milioane de semnături. Răspunsul Guvernului a fost: „Acest Guvern nu va revoca articolul 50. Vom onora rezultatul referendumului din 2016 și vom lucra cu Parlamentul să asigurăm o înțelegere de a părăsi Uniunea Europeană.”
Totuși, aceste solicitări rămân unul dintre cele mai importante instrumente de participare a cetățenilor, pentru că asigură dreptul la exprimare și participare al tuturor cetățenilor.
Platforme de e-petiții guvernamentale
Pe lângă platforme online ca change.org și iPetitions.com, există mai multe state care gestionează platforme guvernamentale de e-petiții și le integrează în mecanismele lor de consultare a populației. Parlamentul scoțian a fost un primul, când, în 1999, a creat un sistem electronic. În 2005, asta au făcut autoritățile portugheze și germane. Exemple mai recente sunt Irlanda (2012) și Luxemburg (2014), iar în 2015 – Marea Britanie. Și la nivel local au fost introduse petițiile online, de exemplu, Bristol în Marea Britanie sau Malmo în Suedia.
În Marea Britanie, dacă o petiție colectează 10,000 de semnături online, atunci va primi un răspuns oficial din partea Guvernului, dacă 100,000 – atunci va fi dezbătută de către deputați. Site-ul oficial anunță că 456 de petiții au primit un răspuns de la Guvern, iar 73 au fost dezbătute în Parlament. Iată câteva chestiuni dezbătute de Parlamentu britanic: pedepsirea homofobiei online (153,506 semnături), mărirea finanțării pentru școli (113,825 semnături), retragerea licenței televiziunii BBC (246,736 de semnături). O campanie care a ajuns în atenția publică a fost interzicerea intrării în țară a președintelui american Donald Trump, care a acumulat peste 1 milion de semnături, desigur, vizita acestuia nu a fost anulată.
Petițiile înregistrate sunt analizare de către Comitetul de Petiții, care poate să ceară mai multe informații de la petiționari, guvern sau alte instituții; poate să ceară anumitor instituții să acționeze; să ceară unei comisii parlamentare să analizeze problema sau să propună ca petiția să fie dezbătută în Parlament. Comitetul este format din 11 membri ai Parlamentului din partea guvernării și a opoziției, locurile sunt distribuite proporțional cu mandatele.
Comitetul mai are rolul de a implica și informa publicul despre petiție și de a oferi ocazia petiționarilor să comunice cu deputații sau să ofere ocazia de discuții publice. Acesta mai poate face vizite de studiu, solicita informație și face rapoarte. Un lucru important este că autoritățile britanice nu consideră petițiile înregistrate pe alte platforme.
Așa cum am scris anterior, o petiție înregistrată, chiar și cu milioane de semnături, nu numaidecât va conduce la implementarea propunerii. Însă nu doar acesta este rolul unei petiții.
Petițiile un instrument important al participării
Deși, prin definiție, a petiționa înseamnă a cere ceva. Petiția are și alte roluri importante pentru participarea democratică.
- Ajută la conștientizarea unei probleme – astfel, probleme care sunt deseori ignorate de autorități, mass-media sau lideri de opinie, pot ajunge pe agenda discuțiilor publice și pot influența cel puțin parțial politicile publice;
- Implică cetățenii și creează simț de participare – mulți semnează petiții fără numaidecât a aștepta o soluție imediată sau fără a fi afectați direct de problemă;
- Sunt un instrument de presiune asupra autorităților – petițiile colective pentru deputați înseamnă potențial de voturi, cu cât mai mare este numărul de semnatari, cu atât mai mare este presiunea asupra factorilor decidenți;
- Informează și educă populația.
Șansele petițiilor online în Moldova și dezbătute în Parlament
Multe inițiative bune din Occident aduse în Moldova au fost implementate deficitar. Așa cum și petițiile online, lăsate doar la bunăvoința statului pot fi încă un instrument din seria „nu ştiu ce nu avem, dar era bine să fie.”
Câteva probleme imediate apar:
1. Guvernările nu sunt numaidecât obișnuite să implice cetățenii în procesele decizionale, să răspundă la solicitările lor sau să acționeze atunci când se cer pași concreți. Legile privind accesul la informație, privind transparența procesului decizional, hotărârea de Guvern privind mecanismul de consultare a populației – sunt, în mare parte, ignorate de către autorități. Astfel, unele petiții pot fi acceptate, altele pot fi respinse fără motive, sau, cel mai probabil, pot fi ignorate de Parlament și de deputați.
2. Cetățenii nu sunt obișnuiți să participe la procesele democratice sau să contacteze instituțiile statului. De exemplu, un sondaj din 2015 la întrebarea despre participarea politică a indicat că 10% au vorbit cu un deputat, 13% au vorbit cu un candidat, 17% au participat în rezolvarea problemelor locale. Majoritatea cetățenilor nu cunosc care sunt drepturile lor, prevederile legislației care obligă autoritățile să răspundă la solicitări de informație sau petiții, în același timp, nu au abilitățile necesare de a conduce campanii de informare pentru a promova anumite cauze.
Aceasta nu înseamnă că nu avem petiții online, care au mai și avut un anumit impact. Petiția de a o elibera pe Victoria Pruteanu (femeia care și-a înjunghiat soțul abuziv) a acumulat 9363 de semnături, ca urmare a acestei presiuni publice, ministerul de justiție a comunicat că aceasta a fost pusă în arest la domiciliu, nu în penitenciar. Petiția pentru condamnarea medicului de la Bălți a adunat 1864 de semnături, deși nu a avut un rezultat imediat, a jucat un rol important în presiunea publică. 3495 de cetățeni au semnat pentru ca Ștefan Gligor să fie procuror general, ceea ce a indicat un interes major, fără precedent al cetățenilor față de alegerea procurorului general. Petiția pentru demisia procurorului general Eduard Harunjen a colectat 9249 de semnături. 48,143 de cetățeni au semnat pentru judecarea preotului Valuță în cazul de cruzime față de animale. Acesta s-a ales cu dosar contravențional, dar, mai ales, cazul a stârnit discuții față de amenzile mici pentru cruzime față de animale. 5457 de cetățeni au semnat pentru ca poporul să decidă soarta Stadionului Republican și se pare că încă urmează să o facă.
Fiecare dintre aceste petiții a avut un impact: fie au condus la o schimbare, fie au sensibilizat populația referitor la o anumită problemă. Pentru a spori implicarea democratică a cetățenilor, dar, mai ales, responsabilitatea autorităților, este nevoie de un mecanism transparent de e-petiționare.
Ce poate fi îmbunătățit în inițiativa e-petițiilor?
- Să fie introdus numărul de 1000 de semnături, pentru a primi răspuns oficial din partea Parlamentului, fără a fi necesar ca subiectul să fie dezbătut în Parlament.
- Să fie prevăzut ca toate petițiile de interes public, inclusiv cele transmise pe email sau în formă fizică, la fel să fie publicate online. Așa cum se întâmplă în Portugalia. Să fie unificate semnăturile fizice cu cele online. Astfel, să ofere posibilitatea cetățenilor să comunice cu cetățenii printr-o varietate de instrumente.
- Să fie prevăzut un mecanism prin care e-petițiile să fie implementate la nivel de localități.
- Să fie stabilit un mecanism de formare al comitetului de examinare a petițiilor. Acesta trebuie să aibă atribuții după modelul celui din Marea Britanie, adică de prelucrare, documentare și consultare a petițiilor, doar că acesta trebuie să prevadă obligatoriu și membri ai societății civile, care pot monitoriza, dar și facilita procesul de acces la informație și de discuții/consultări publice.
- Să fie făcut un parteneriat cu societatea civilă, care să asiste grupurile de cetățeni în promovarea petițiilor și monitorizarea acțiunilor ulterioare.
- Să fie prevăzută publicarea tuturor documentelor necesare cu informație despre problema abordată și procesele verbale ale discuțiilor despre petiție, cu sancțiuni potrivite în cazul în care acest lucru nu este făcut.
Avem nevoie de petiții discutate în Parlament și de petiții online
Statele cu democrații avansate asigură dreptul cetățenilor la petiționare, inclusiv, prin instrumente online. Avantajele pe care le oferă acest sistem: de a consulta populația, de a sensibiliza cetățenii, de a pune pe agenda autorităților publice probleme ignorate, de a diminua din apatia cetățenilor depășesc eventualele costuri ale implementării. În același timp, o astfel de inițiativă trebuie realizată sub supravegherea membrilor societății civile, care să asigure că toate petițiile sunt acceptate, că informația necesară este publicată și că cele care ajung la 1000 sau 10.000 de semnatari sunt răspunse sau dezbătute. Adoptarea și implementarea unei astfel de inițiative arată deschiderea și buna intenția oricărei guvernări.
17 decembrie 2019
Acest material face parte din proiectul „CPR Watch 2. Keeping the reforms in the spotlight”. Proiectul este realizat cu suportul financiar al Black Sea Trust un proiect al German Marshall Fund din Statele Unite ale Americii. Opiniile prezentate în cadrul acestui material nu reprezintă obligatoriu cele ale Black Sea Trust sau ale partenerilor lor.
