Alegeri 2019: Ștefan cel Mare, pușca lui Sîrbu și încălcarea dreptului la libera exprimare

Autor: Andrei Lutenco, Director Programe la CPR Moldova – Centrul de Politici și Reforme

Există o nouă tendință printre concurenții electorali din Moldova. Să găsească pe materialele publicitare ale oponenților „imagini interzise” (clădiri, statui, dar și alți politicieni), să-i dea în judecată și să obțină scoaterea din uz a acestor materiale prin hotărîrea instanței. Asta pentru că un articol din Codul Electoral, introdus în 2015, impune restricții despre ce fel de imagini nu pot fi utilizate de cei care fac agitație. Interzicerea diseminării publicității electorale pe motiv că ar conține imagini de clădiri sau personalități istorice încalcă nejustificat dreptul la libera exprimare al candidaților, de aceea legea în temeiul căreia au fost luate hotărîrile este neconstituțională. Cei vizați ar face bine să atace legea în Curtea Constituțională, iar cei care depun sesizările să se ocupe de problemele reale din societate și nu de vînătoarea de „Ștefani”.


Parlamentul blurat și Ștefan cel interzis 

De cîteva ori deja în această campanie electorală instanțele de judecată au dat peste mîini candidaților pentru că ar fi folosit ilegal anumite imagini în agitația lor. Într-un caz, la cererea Partidului Unității Naționale, candidatei blocului ACUM pentru locul Maiei Sandu pe circumscripția 50, Galinei Sajin, instanța i-a interzis să difuzeze un spot video. În spot, candidata apare alături de fosta deținătoare a fotoliului pentru care candidează, avînd ca fundal clădirea Parlamentului Republicii Moldova. Ca urmare a deciziei, spotul a fost înlocuit cu unul în care fundalul în care apare clădirea Parlamentului este blurat. În alt caz, candidatul pentru primărie Andrei Năstase, din același bloc, la cererea Uniunii Salvați Basarabia a fost găsit vinovat de încălcarea legii electorale pentru că a distribuit pliante și imagini online în care apar statuia lui Ștefan cel Mare și clădirea Primăriei. Instanța a dispus aplicarea sancțiunilor de interzicere a folosirii materialelor date în continuare, a excluderii imaginiii de Facebook, precum și lichidarea stocului de pliante (circa 60,000 exemplare). Basarabia a fost salvată.


Procrastinare electorală

Această practică a candidaților este și una molipsitoare. Ieri, un alt pretendent la fotoliul de primar, Vitalii Voznoi a anunțat că îl va da în judecată pe concurentul său Ion Ceban pentru folosirea în campanie a Arcului de Triumf, Catedralei Mitropolitane și aceleiași statui a lui Ștefan cel Mare. Azi, același Valeriu Munteanu, de la USB, a cîștigat un proces împotriva lui Ion Ceban, judecătoria Chișinău obligîndu-l pe ultimul să-și scoată panourile electorale pe care apare nefericita statuie a lui Ștefan cel Mare. Se pare că concurenții electorali sunt puși serios pe distrugerea stocurilor de propagandă a oponenților și nu ezită să-și irosească timpul prețios pe procese. În cazul lui Ceban, problema e mai dureroasă, or socialistul și-a luat silueta domnitorului moldovean ca simbol electoral.


Pușca lui Sîrbu

Într-adevăr potrivit articolului 52 alineatul 8 al Codului Electoral, „nu pot fi utilizate în scop de publicitate electorală imagini ce reprezintă instituţii de stat sau autorităţi publice, atît din ţară cît şi de peste hotare, ori organizaţii internaţionale”. Candidații de asemenea nu pot utiliza „combinarea de culori şi/sau sunete care invocă simboluri naţionale ale Republicii Moldova ori ale altui stat” sau să utilizeze materiale în care apar „personalităţi istorice ale Republicii Moldova sau de peste hotare, simbolistica unor state străine sau organizaţii internaţionale sau imaginea unor persoane oficiale străine”.

Alineatul a fost introdus în aprilie 2015 într-un proiect de lege complex, elaborat de Guvern, care conținea și cele mai importante prevederi noi din Codul Electoral care reglementau finanțarea partidelor, a concurenților electorali și a campaniilor acestora. Propunerea de a nu permite concurenților electorali să utilizeze personalități istorice, simboluri statale și clădiri de instituții în agitația lor a venit pe parcurs, de la Sergiu Sîrbu, membrul al Comisiei juridice a Parlamentului.

Amendamentul lui Sîrbu, ca și proverbiala pușcă a lui Cehov, a stat agățat de Codul Electoral, în mare parte ignorat, pînă cînd, în campania din 2019 nu a împușcat și chiar cauzat un întreg măcel. 60,000 de pliante distruse, zeci de panouri ce urmează a fi scoase și simbolul unui concurent electoral pus la bătaie – nu e glumă.


Ce nu e ok?

Este clar pentru toată lumea că alineatul dat limitează dreptul la libertatea expresiei. Constituția spune că oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Tot Constituția stabilește cazurile în care restricții ale acestui drept sunt permise. Pentru a fi constituțională, o limitare a libertății de expresie ar trebui (1) să fie prevăzute de lege, (2) să urmărească un interes legitim (de securitate naţională, ordine publică, protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, etc) și (3) să fie necesară într-o societate democratică (și proporțională ca efect cu importanța interesului urmărit). Același articol 52 din Codul Electoral, reiterează aceste standarde în cazul agitației electorale: 

(1) Cetăţenii Republicii Moldova […] candidaţii şi persoanele de încredere ale candidaţilor au dreptul de a […] face agitaţie electorală […] prin expunerea de afişe electorale sau prin intermediul altor forme de comunicare. 

(2) Exerciţiul acestui drept poate fi supus unor formalităţi, condiţii, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, ocrotirea sănătăţii sau protecţia moralei, protecţia reputaţiei, apărarea drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Să vedem dacă alineatul lui Sîrbu trece acest test al Constituționalității.

E de la sine înțeles că interzicerea imaginilor citate este prevăzută de lege, din moment ce e parte din Codul Electoral. Concurenții electorali puteau și trebuiau să fie conștienți de ea. 

Este mai puțin clar dacă interzicerea utilizări imaginii lui Ștefan cel Mare, bunăoară, într-un pliant electoral, servește vreun interes legitim, și care ar fi acesta, sau dacă e necesară într-o societate democratică. Însuși autorul, Sergiu Sîrbu, s-a rezumat în 2015 argumentînd că interdicția ar evita folosirea intenționată de către concurenți a transferului de imagine

Dacă e într-adevăr așa, nu este clar de ce același articol nu interzice, de exemplu, folosirea simbolurilor religioase în propaganda electorală, sau apariția în pliante și panouri alături de mai marii bisericii. Campania electorală a lui Valeriu Pasat din 2010 ar trece bine-mersi de această interdicție. Or, imagini ce conțin simboluri religioase sau exponenți ai clerului nu sunt interzise prin alineatul citat.

Sau, să zicem, dacă Carla’s Dreams ar decide să apară pe un panou electoral așa cum a apărut pe cutiile de Coca-Cola în una din campaniile publicitare – nici în acest caz transferul de imagine nu ar fi o problemă pentru legislația noastră.

Pe de altă parte, alineatul buclucaș din Codul Electoral ar interzice pliantele pe care apare drapelul Republicii Moldova sau cele 12 stele ale Uniunii Europene. Judecătoria Chișinău deja a interzis în materialele de publicitate a candidaților pentru fotoliul primarului de Chișinău apariția simbolurilor orașului. În fine, care interes public ar justifica interdicția de a utiliza o imagine în care candidatul apare pe fundalul instituției în care vrea să ajungă – primăria, în cazul lui Năstase, sau Parlamentul în cazul lui Sajin? Conform aceleiași logici am putea interzice candidaților să apară în imagini „la costum”, ca să nu inducă publicul în eroare. 

Curtea Europeană a Drepturilor Omului acordă un regim mai slab de protecție materialelor de publicitate comercială decît altor forme de exprimare. Totuși, în cazul publicității electorale, Curtea a recunoscut în repetate rînduri că aceasta face parte din discursul politic și respectiv se bucură de o protecție sporită. Iar atunci cînd a refuzat să constate încălcarea dreptului la libertatea exprimării în cazul interdicției tuturor spoturilor electorale la TV, justificarea Curții era că publicitatea plătită avantaja disproporționat pe cei cu bani. În cazul nostru, chiar dacă distrugerea a 60,000 de pliante poate fi neînsemnată pentru un candidat cu resurse, aceasta poate fi fatală pentru campania unui competitor sărac. Interzicerea pliantelor cu Ștefan cel Mare nu ar trece testul CEDO.

Codul bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneția, la fel spune că principiile fundamentale ale sistemului electoral european pot fi garantate numai dacă anumitecondiţii generale sunt respectate, iar prima condiție generală este respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi, în special, a libertăţii de exprimare […] fără de care nu poate exista o democraţie adevărată.

Judecătoarea Iraida Secrieru, cea care a dispus distrugerea pliantelor în care candidatul Năstase apare alături de statuia lui Ștefan cel Mare zice că:

Oricît de importantă ar fi propaganda făcută de un partid politic sau de un candidat în cadrul companiei (sic!) electorale nu este singurul fapt motivant în opțiunile potențialilor lui alegători. 

Răstălmăcind acest argument criptic, Judecătoria Centru ar părea să spună că un candidat ar putea recurge la alte metode de a comunica cu electoratul decît imaginile cu primăria sau statuia lui Ștefan. Totuși, nu ține de instanța de judecată să stabilească care anume imagini și cuvinte contribuie la discursul public, protejat prin lege și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și care nu. Electoratul are dreptul să își tragă concluziile despre candidați inclusiv din faptul că aceștia aleg să apară pe pliante electorale alături de Ștefan sau, să zicem, Rosa Luxemburg.

Cu alte cuvinte, interdicția din Codul Electoral nu contribuie cu nimic la lupta contra manipulării, transferului de imagine, ci din contra sărăcește discursul public. De aceea, este neconstituțional.


Ce e de făcut?

Candidații care au fost afectați de interdicțiile de utilizare a imaginilor în campania electorală ar face bine să nu accepte, ci să atace hotărîrile de judecată respective și să ridice excepția de constituționalitate în aceste procese – adică să ceară constatarea de către CC a faptului că alineatul respectiv e neconstituțional. Instanțele care examinează astfel de cereri trebuie, la fel, să treacă de buchia legii și să o vadă în context constituțional. Acest lucru ar da posibilitate Curții Constituționale să debuteze prin a apăra drepturile fundamentale ale omului, constatînd neconstituționalitatea alineatului 8 al articolului 52 din Codul Electoral, un alineat inutil și arbitrar. 

Ceilalți candidați, pe de altă parte, ar trebui să se concentreze pe subiecte nemijlocit legate de campaniile în care participă și să nu mai taie leaflete la cîini căutînd imagini interzise în materialele concurenților. Altfel riscă să-și împuște în picior cu aceeași pușcă.