Autor: Alex Damian, expert asociat CPR Moldova și CRPE România
și Vlada Șubernițchi, intern CRPE
Chiar dacă campania electorală aproape că a lipsit în Moldova, cetățenii cu pașaport românesc sunt așteptați în următoarele trei zile să aleagă președintele României. Vă prezentăm candidații la funcția de președinte: ce au făcut pentru Moldova și ce promit.
Republica Moldova a fost un subiect aproape inexistent în timpul campaniei prezidențiale din România. S-a discutat puțin spre foarte puțin despre Moldova, deși pentru cine a avut curiozitatea de a răsfoi programele electorale ale candidaților, despre relația cu Chișinăul se vorbește întotdeauna ca fiind una dintre cele mai importante pentru România, dacă nu cea mai importantă.
Probabil o explicație este și campania prezidențială în general anemică, poate chiar „unică” la nivel european, fără dezbateri privind ofertele candidaților și una în care președintele în funcție nu a organizat nici măcar o conferință de presă și nu a acordat niciun interviu în timpul campaniei. Singura dezbatere electorală a fost ignorată atât de Klaus Iohannis, cât și de Viorica Dăncilă, fiind prezenți doar Dan Barna,Theodor Paleologu și Kelemen Hunor, fără ca subiectul Republica Moldova să fie abordat.
Singura necunoscută în România pare a fi însă cine va intra în turul doi alături de Klaus Iohannis, căci președintele în funcție pornește ca favorit cert. De aici probabil și strategia acestuia de campanie de a participa la un număr limitat de evenimente și doar în medii perfect organizate.
Rezultatul alegerilor poate genera două tipuri de reacții: percepția că Partidul Social Democrat nu mai joacă rolul principal în politica românească, dacă Viorica Dăncilă nu reușește să intre în turul doi, sau eșecul noului val politic de la București, al Alianței USR-Plus, în propulsarea lui Dan Barna în confruntarea decisivă cu Klaus Iohannis. Și, pentru prima oară, românii din diasporă pot vota timp de trei zile, de vineri până duminică.
Cinci ani cu Klaus Iohannis – aproape nimic despre Chișinău
În noiembrie 2014, în turul doi al alegerilor prezidențiale din România, Klaus Iohannis câștiga cu aproape 55% din voturi în fața lui Victor Ponta, prim-ministrul în funcție și candidatul Partidului Social Democrat. La victoria lui Klaus Iohannis au contribuit și voturile dinspre Republica Moldova, când aproape 80% dintre cei care au mers la urne au decis să-l voteze, deși Iurie Leancă își declarase suportul pentru Victor Ponta.
În 2014, Klaus Iohannis declara că „poate să facă foarte mult” pentru Republica Moldova. După cinci ani, rămâne însă senzația că putea să facă mult mai mult. După 2016 și intrarea sub lumina reflectoarelor la Chișinău a guvernului Filip-Plahotniuc, establishmentul politic de la București a fost probabil principalul susținător al guvernului PDM.
La București, PSD a jucat rolul lor de aliat, dar și paravan al derapajelor guvernului Filip. A propagat mesajele acestora și la Bruxelles, unde alături de europarlamentarii ALDE din România, au apărut cu înverșunare „performanțele” guvernării de la Chișinău. La toată această desfășurare de forțe, Klaus Iohannis a asistat pasiv, ignorând aproape cu desăvârșire protestele societății civile și opoziției de atunci de la Chișinău.
Un teatru al absurdului a avut loc și la căderea guvernului Filip și investirea guvernului Maia Sandu. România a fost ultimul partener important al Chișinăului care să recunoască guvernul Sandu, după neînțelegeri evidente de partea cui să fie, oscilând între suport până la capăt pentru guvernul Filip sau să se ralieze poziției UE și SUA.
Ceea ce poate fi reproșat mandatului de președinte al lui Klaus Iohannis este în principal lipsa de interes și apetență pentru Chișinău. Slab consiliat sau pur și simplu dezinteresat, președintele nu a avut tracțiune pe subiectul Republica Moldova, nu a pus subiectul pe agenda publică și a jucat un rol minor în suportul forțelor proeuropene de la Chișinău. Asta în antiteză cu suportul oferit atât de Partidul Național Liberal, cât și de Partidul Popular European, blocului ACUM.
Relația București-Chișinău, sub mandatul lui Klaus Iohannis, a fost dominată de relația PDM- PSD.
Cine candidează și ce propun Chișinăului
Klaus Iohannis (PNL), președintele în exercițiu, Viorica Dăncilă (PSD), Dan Barna (Alianță USR-PLUS), Mircea Diaconu (ALDE și Pro România) și Theodor Paleologu (PMP) sunt candidații cei mai bine cotați pentru a intra în turul doi al alegerilor.
Klaus Iohannis pornește cu prima șansă în cadrul alegerilor prezidențiale, intrarea lui în turul doi al alegerilor fiind aproape o certitudine. Susținut de Partidul Național Liberal, apropiat al blocului ACUM, și cu o imagine excelentă la Bruxelles, Klaus Iohannis a fost aproape absent în ultimii ani în dezbaterile privind Chișinăul.
În programul electoral, Klaus Iohannis menționează, în specificul stil protocolar, Republica Moldova în contextul susținerii politicii de extindere a UE și a parcursului european al țării. Actualul președinte insistă pe prioritizarea parteneriatului cu Republica Moldova „pe baza comunității unice de limbă, identitate, istorie și cultură”. Un discurs clasic, previzibil, aproape banal pentru orice candidat la prezidențiale când vine vorba de Republica Moldova.
Dan Barna, candidatul Alianței USR-PLUS, puțin cunoscut în Republica Moldova, a fost totuși singurul candidat important care a fost în campania actuală la Chișinău. Este unul din puținii candidați care trece de discuțiile generaliste pe axa Chișinău-București și aduce parțial pe agenda publică câteva puncte cheie: de ce România este ultima țară care a recunoscut guvernul Sandu și care sunt cauzele politicii externe deficitare a României față de Chișinău din ultimii ani sau simplificarea procesului de obținere a cetățeniei române pentru cetățenii moldoveni?
Atitudinea lui Dan Barna față de ceea ce se întâmplă în Moldova și ce poziție ar trebui să ia România în această ecuație se aseamănă uneori cu o temă de acasă bine însușită și reprodusă în mai multe contexte. Sunt multe lucruri bune în campania sa pe subiectul Republica Moldova, grație și unor consilieri dinspre Chișinău, însă e nevoie de a puncta mai bine subiectele, a le menține pe agendă, și a crede în ele, nu doar de a da impresia că bifează subiectul.
Viorica Dăncilă, candidata Partidului Social Democrat, a ignorat cu desăvârșire Chișinăul în timpul campaniei prezidențiale, deși în februarie 2018 venea la Chișinău pentru a da un cec în alb guvernului Filip. Considerând legătura dintre PSD și PDM de la alegerile prezidențiale precedente, ne puteam aștepta la o susținere repetată în acest an, dar PDM nu a avut o poziție oficială pe acest subiect (poate și pe fond de eroziune a autorității și imaginii partidului în Moldova, dar și desprinderea grupului Pro România din PSD).
Theodor Paleologu, candidatul Partidului Mișcarea Populară, susține integrarea europeană a Republicii Moldova, iar în mod special, cere creşterea numărului de burse acordate tinerilor din Republica Moldova pentru studii liceale şi universitare, acțiune prin care se adresează clar electoratul tânăr, în special cei cu simpatii unioniste. Partidul Mișcarea Populară și-a construit discursul pe promovarea idealului unionist, iar Traian Băsescu este încă politicianul român cel mai recognoscibil peste Prut. În acest sens, putem vorbi despre un transfer de imagine de care beneficiază Theodor Paleologu și care i-ar putea aduce voturi, dar rămâne de văzut dacă acesta va putea repeta rezultatul excelent al PMP la alegerile europarlamentare, când s-a clasat pe locul doi.
În Republica Moldova, candidatura lui Paleologu este susținută de liderii Partidului Unității Naționale, Octavian Țîcu sau Ana Guțu, dar și alte mișcări unioniste.
Mircea Diaconu, fost europarlamentar român, candidează din partea ALDE România și Pro România, deși se declară „independent”. ALDE România a fost un susținător puternic al PDM la Bruxelles. Pro România, partid format din foști membri ai Partidului Social Democrat, condus de Victor Ponta, a jucat un rol similar celui din urmă în susținerea guvernului Filip. Mircea Diaconu gravitează în jurul a două idei în declarațiile publice privind Moldova – susținerea cauzei unioniste și menținerea unui discurs axat pe integrarea europeană a Republicii Moldova. Nu s-a remarcat însă până acum cu aproape nimic pe subiectul Republica Moldova, nici în postura de europarlamentar, nici din cea de candidat la prezidențiale.
Ce nu s-a vorbit în timpul campaniei campaniei prezidențiale
Atât programele electorale, cât și principalele luări de poziții pe subiectul Moldova, sunt mai degrabă generaliste și lipsite de consistență. Cu excepția dezbaterilor privind securitatea energetică a Chișinăului și a subiectului privind gazoductul Iași-Ungheni, au fost puține teme abordate consistent. Ceea ce surprinde neplăcut.
Nu s-a vorbit aproape deloc despre:
Suportul oferit de România guvernului Filip și ignorarea blocului ACUM din ultimii ani. A fost o decizie asumată atât de guvernele dominate de Partidul Social Democrat, cât și de Administrația Prezidențială, sau pe fondul dezinteresului lui Klaus Iohannis, Partidul Social Democrat a reușit să-și impună punctul de vedere?
Problemele cu care se confruntă cetățenii moldoveni în România – Durata exagerată de acordare a cetățeniei române, dar și emiterea unui act de identitate cu domiciliul pe teritoriul României (și birocrația aferentă), numărul mic de burse studențești și cuantumul extrem de redus al acestora, costuri ridicate de roaming (un subiect deja tabu).
TVR Moldova – Lipsa canalelor media românești. TVR Moldova nu doar că n-a avut frecvență națională mulți ani, dar are o acoperire extrem de limitată și o influență minimală.
La Chișinău, pătrund cu greu televiziunile și presa scrisă dinspre România. Chiar deloc. La București, de cealaltă parte, avem un adevărat blocaj mediatic pe Moldova, fără posturi tv dinspre Chișinău.
Ce finanțează România la Chișinău – Este nevoie de finanțarea reală, multianuală, a proiectelor presei independente, societății civile și ONG-urilor de la Chișinău printr-un fond specific al guvernului de la București, poate pe modelul fondurilor norvegiene în România. Finanțare transparentă, gestionată responsabil, pe o perioadă lungă de timp, pentru a permite sustenabilitatea proiectelor societății civile pe zona de reforma administrativă, lupta anticorupție, domeniu social sau întărirea capacității ONG-urilor moldovenești.
Și trebuie finanțate cele care susțin reformele în Moldova, nu organizații și portaluri care preiau „mesajele oficiale”.
Față de acum cinci ani, foarte puține lucruri au evoluat. Unele chiar au involuat, ceea ce ridică semne de întrebare privind „performanțele” soft power-ului românesc la Chișinău. Deși principalul donator de asistență și partener comercial, România rămâne undeva într-un con de umbră când vine vorba de capacitatea de a pune lucrurile în mișcare la Chișinău. Iar subiectul putea fi abordat în special de contracandidații președintelui în funcție, căci este mai degrabă o slăbiciune a mandatului lui Klaus Iohannis și guvernelor post 2014.
De ce nu are ecou campania prezidențială din România la Chișinău?
Campania prezidențială din acest an nu se bucură de o atenție sporită la Chișinău. Ceea ce pare subiect de știri sunt doar aspectele de infrastructură precum majorarea numărului de secții de votare pe teritoriul Republicii Moldova – 37 la număr, meritul presiunii societății civile asupra MAE român ca urmare a eșecului de la alegerile europarlamentare în diaspora.
Campania anostă din România, lipsită de referiri la Republica Moldova, combinată cu tumultul politic de la Chișinău (alegerile locale și înfrângerea blocului ACUM, dar și eventualitatea moțiunii de cenzură care amenință guvernul Maia Sandu), au dus în plan secund alegerile din România.
Există însă și puțină informare privind alegerile din România, dar și o notorietate destul de scăzută a candidaților la Chișinău, ceea ce menține interesul destul de limitat. România nu reușește să creeze o efervescență la Chișinău privind alegerile prezidențiale, iar candidații, cu o singură excepție, nici măcar nu au ajuns la Chișinău pentru a-și prezenta platformă electorală. Rămâne de văzut cum va vota diaspora românească de la Chișinău și din Republica Moldova și dacă posibilitatea de a vota timp de trei zile va aduce suficient de multă lume la vot.
Alexandru Damian este manager de proiecte în cadrul Centrului Român de Politici Europene și expert afiliat al Centrului de Politici și Reforme.
Vlada Șubernițchi este din Republica Moldova, absolventă de Comunicare și Relații Publice la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și masterandă a Facultății de Științe Politice, Universitatea din București. A studiat un semestru în Antwerpen, Belgia, și a beneficiat de un stagiu la MAE din România unde și-a format interesul pentru comunicare politică, campanii electorale, instituții europene și politici publice.