Cele cinci păcate ale lui Armașu

Ce are în comun Ministrul Finanțelor Octavian Armașu și Guvernatorul Băncii Naționale a Moldovei Octavian Armașu? Ambii au fost votați de parlament peste noapte, pe neprins de veste, netransparent, fără consultări și discuții cu societatea.

Mai jos am enumerat cinci cele mai mari păcate ale lui Armașu în mai puțin de trei ani de când este Ministru al Finanțelor. În cazurile de mai jos, Octavian Armașu, în calitate de Ministru al Finanțelor, a avut ocazia să acționeze pentru a proteja interesul public, dar a ales să avanseze interese private. 

1. Acoperirea urmelor miliardului. Sub conducerea lui Octavian Armașu, Ministerul Finanțelor a fost activ în dezinformarea populației despre procesul de recuperare a activelor după furtul miliardului. Pe adresa web a instituției informația despre lichidarea celor trei bănci deținute de Ilan Șor este prezentată drept recuperarea activelor fraudate”. Din 2016, instituția prezintă informația manipulatoriu, astfel încât chiar și unele organizații bine intenționate au înghițit momeala. Pentru că e greu să îți imaginezi că o instituție a statului ar prezenta informație oficială”, dar falsă.

Mai multe la subiect puteți citi pe Panoul Miliardului elaborat de noi. Dar și aici: Cât a fost recuperat din miliardul furat? ZERO.

CPR Moldova a scris repetat: miliardul rămâne furat și nerecuperat, chiar dacă se vând imobile ce aparțineau băncilor.

2. Cele două amnistii. La promovarea amnistiei fiscale nu s-a opus în nici un fel, iar oficial proiectul a ieșit de la Ministerul Finanțelor, sub semnătura lui Armașu. Prima amnistie, de la începutul anului 2017, a fost cu succes respinsă la insistențele partenerilor de dezvoltare și ale societății civile. A doua, din vara anului 2018, a fost trecută pe furiș, rapid, netransparent și fără consultări. Oficial, promotorul proiectului este nimeni altul decât Ministerul Finanțelor. Ministrul Armașu și-a pus semnătura și nu s-a împotrivit acestei agende, promovând interese private în detrimentul interesului public. Spre exemplu, legalizarea miliardului furat va aduce statului un comision de 3%, adică 30 de milioane, restul banilor fiind legalizați și curați.

3. Arena Chișinău. În luna martie 2018, Partidul Democrat vine, peste noapte, cu noul proiect Arena Chișinău. Fără consultări, fără discuții și fără explicații, inclusiv cu încălcări ale legislației, PD decide că populația Moldovei, a unei din cele mai sărace și mai corupte țări din Europa, are nevoie anume de așa obiect de infrastructură. Și despre asta am scris. Nu am fost ascultați.

Ministerul Finanțelor, docil și în timp record, identifică suma necesară și o alocă. Nici până acum nu știm cât anume o să ne coste această arenă. Din spusele lui Armașu, știm că anul acesta din buget sunt prevăzute 102 milioane lei, iar la anul – cam pe-atâta. Iar dacă întreprinderea ce va administra Arena nu va genera suficient venit, statul va mai aloca bani. Cum anume această operațiune nu va cădea sub incidența Legii cu privire la Ajutorul de Stat, Ministrul Armașu nu ne-a explicat (pentru a proteja concurența, statului îi este interzis să favorizeze financiar întreprinderi private, chiar dacă este cofondator la ele).

4. Legea cetățeniei prin investiții. O lege infectă, care efectiv facilitează vânzarea de pașapoarte moldovenești oricui și-o poate permite. Practica dată este una controversată și s-a demonstrat că facilitează accesul în țară a persoanelor cu trecut dubios sau chiar criminal. În timp ce țările dezvoltate închid asemenea scheme (Marea Britanie fiind ultimul exemplu), Moldova le deschide. Inițiativa a fost criticată de partenerii externi și de societatea civilă. Transparency International Moldova a identificat în această lege riscul legalizării banilor de proveniență frauduloasă, o lege ce riscă să transforme Moldova într-o spălătorie de bani de proveniență criminală. Armașu a colaborat.

5. Benzinăriile duty-free. Republica Moldova mai are o inovație în politica fiscală (în sensul rău al cuvântului) – benzinării duty-free la ieșirea din țară. O lege în acest sens a fost votată de legislativ. Acest proiect ridică grave riscuri transfrontaliere, încurajează și escalează contrabanda cu produsele petroliere, va cauza prejudicii financiare la bugetul de stat și, cel mai probabil, va promova interesele private ale unor benzinării, pentru că nu toți vor avea acces la această oportunitate. Era datoria Ministrului Armașu să acționeze și să respingă și acest proiect. Nu a făcut-o, ci a favorizat-o.

 

În concluzie: Dacă numirea lui Sergiu Cioclea în 2016 a respectat minime rigori de transparență, cu interviuri și concursuri, numirea lui Armașu a fost o surpriză pentru toată societatea, iar partenerii de dezvoltare au rămas stupefiați. Modul în care Armașu devine Guvernator al Băncii Naționale mai confirmă o dată că în Moldova nu se guvernează transparent, nu se discută cu societatea, societatea află doar post-factum, atunci când nu îi rămâne decât să protesteze.

Octavian Armașu a demonstrat că este o persoană docilă și obedientă. A intrat în guvern ca tehnocrat, dar a avut o activitate extrem de politizată. În poziția de ministru al finanțelor, Octavian Armașu a dat dovadă de disciplină și de loialitate partidului de guvernare. Timp de aproape trei ani nu s-a opus în nici un fel contra multiplelor decizii controversate, impuse societății de către Partidul Democrat.

Numirea lui Armașu la BNM va reduce din fragila independență pe care a obținut-o instituția în ultimii ani.

 

Post-Scriptum: La moment Armașu deține ambele funcții. Demisia din funcția de Ministru nu a intrat în efect, iar instituirea în funcția de guvernator deja a avut loc.

Ales pe un mandat de șapte ani, funcția de Guvernator al Băncii Naționale este o chestie mult mai serioasă decât cea de Ministru al Finanțelor.

Legea Băncii Naționale a Moldovei (art 23 pt 7) impune și unele criterii pe care Armașu nu neapărat le îndeplinește.

 

  • deţine cetăţenia Republicii Moldova.Armașu o deține, probabil.
  • are studii superioare. Armașu a absolvit facultatea de informatică în 1994 la Universitatea Tehnică din Moldova (a mai avut ceva cursuri, dar astea sunt studiile lui superioare). IT este OK, dar totuși nu e despre sistemul financiar-bancar.
  • se bucură de o bună reputaţie. Aici în ultimii trei ani șchiopătează. Mai sus doar cinci motive, care îi pun integritatea sub mare semn de întrebare.
  • experienţă de muncă de cel puţin 10 ani în domeniul financiar sau monetar. Octavian Armașu are experiență de muncă într-o companie de zahăr. Este adevărat că a deținut funcția de director financiar, dar totuși este o diferență dintre a gestiona o companie de producere a zahărului și a guverna peste întreg sistemul financiar-bancar. Probabil Octavian Armașu știe mai multe despre zahăr decât despre politica monetară. Pentru un intervievator dur, uitându-se cum CV-ul lui Armașu corespunde criteriilor de mai sus, unica experiență de muncă cu adevărat relevantă ar putea fi cea din funcția de Ministru al Finanțelor.