Autor: Eugen Muravschi
Premierul Pavel Filip a mers zilele astea la Bruxelles, unde a dat mîna și s-a fotografiat cu demnitari europeni și „a pledat pentru consolidarea dialogului politic, intensificarea cooperării la nivel de experți, precum și pentru reluarea asistenței financiare”. Adică a cerut bani, chiar dacă Johannes Hahn, Comisarul european pentru negocieri de extindere și buna vecinătate, a spus doar cu o zi înainte că „nu s-au schimbat prea multe” în Moldova, deci nici UE nu are motive să-și schimbe poziția.
Întrevederile au avut loc în cadrul celei de-a zecea aniversări a Parteneriatului Estic, acel proiect de vecinătate al UE în care Moldova era principala poveste de succes acum cîțiva ani și a ajuns astăzi elevul restanțier. Lucrurile s-au înrăutățit treptat, firește, însă 2018 a fost anul în care pînă și europenilor toleranți le-a plesnit răbdarea.
Toamna trecută, Johannes Hahn a anunțat că i-a dat premierului Pavel Filip „o listă de reforme și acțiuni” care trebuie înfăptuite urgent de guvern. Dincolo de această listă, comisarul european a explicat apoi într-un interviu pentru Europa Liberă de ce unele fonduri pentru Moldova au fost reduse, iar altele au fost suspendate cu totul. Vom lua fiecare punct pe rînd și vom vedea ce a făcut guvernul Filip între timp ca să poată „pleda pentru reluarea finanțării”.
1. Anularea alegerilor din Chișinău;
Aceasta a fost mai degrabă cireașa de pe tort, exemplul incontestabil al degradării democrației din Moldova. Scuza a fost ridicolă, iar europenii au cerut direct recunoașterea rezultatului alegerilor. Cu alte cuvinte, au admis că judecătorii îndeplinesc ordine politice, iar de reforma justiției pe care au finanțat-o s-a ales praful.
Cum a reacționat guvernarea? A modificat Codul Electoral pentru a scoate ziua tăcerii, chipurile să nu se mai întîmple astfel de cazuri. Cu această ocazie, în lectura a doua au mai băgat pe furiș și altă modificare: să se poată organiza referendum în ziua alegerilor. Plebiscitul privind reducerea numărului de deputați la 61 și posibilitatea de a-i revoca înainte de termen n-a avut nicio valoare, a fost consultativ. Nimeni nu ar fi fost obligat să facă nimic, indiferent de rezultat. În schimb, a dat bine pe panourile candidaților PDM, ascunzînd lipsa unei oferte electorale reale.
2. Codul Electoral și Comisia de la Veneția
Rareori ne-a fost dat să vedem un dialog atît de ridicol care să dureze atît de mult. Mai bine de un an democrații de la Chișinău au insistat că au respectat toate recomandările Comisiei de la Veneția, în timp ce europenii spuneau că nu. Ținînd cont că principala recomandare a Comisiei era „nu schimbați sistemul” e clar cine minte. Alegerile din februarie au confirmat temerile că mixtul a fost gîndit anume pentru a avantaja Partidul Democrat.
Cum a reacționat guvernarea? Pe lîngă faptul că au apărat cu îndîrjire mixtul și au organizat alegerile în baza lui, democrații s-au mai asigurat că nimeni nu-l va putea anula sau modifica în următorii patru ani. Curtea Constituțională, în care trei judecători sunt foști membri de partid ai PDM, iar restul sunt și ei din „anturaj”, a decis că dacă Parlamentul ar modifica sistemul electoral, schimbarea s-ar aplica abia la următoarele alegeri normale, nu și la anticipate.
3. Gazoductul Iași-Chișinău
Comisarul European mai explica astă-toamnă că UE a investit în interconectarea energetică dintre Moldova și România, însă guvernul de la Chișinău rămîne în urmă și nu face ce a promis. Adică banii europeni vor fi o risipă pînă cînd gazoductul Iași-Ungheni nu va ajunge la Chișinău.
Cum a reacționat guvernarea? Cu promisiuni. Chiril Gaburici a continuat tradiția începută încă de Vlad Filat și a declarat că lucrările încep degrabă și gazoductul acuși acuși ajunge la Chișinău. Pînă una alta, unicele „progrese” în sectorul energetic au loc în Transnistria, unde producția de criptovalute a început să înflorească.
4. Zero progres în investigația furtului miliardului
Comisarul european admite că legislația bancară a fost îmbunătățită pentru a preveni un nou furt, însă vede doar scuze și tărăgănări în ceea ce privește investigația fraudei bancare.
Cum a reacționat guvernarea? A continuat minciunile despre recuperarea banilor (de parcă poți recupera vreun leu înainte de a-l găsi întîi pe cel care l-a furat) și refuză să publice raportul Kroll 2. În schimb i-a oferit principalului suspect Ilan Șor certificat de integritate, care i-a permis să devină deputat împreună cu alți șase ortaci de-ai săi.
5. Cetățenia de vînzare
Johannes Hahn s-a arătat îngrijorat față de planul Moldovei de a-și scoate cetățenia de vînzare, pentru că apoi cine știe ce fel de oameni vor putea ajunge în UE fără viză.
Cum a reacționat guvernarea? A angajat să se ocupe de vînzarea pașapoartelor o companie dubioasă care a deturnat alegeri prin Caraibe și a colaborat cu Cambridge Analytica (da, ăia care i-au ajutat pe ruși să-și bage coada în alegerile americane), reclamează cetățenia moldovenească prin China și țările arabe, iar numele beneficiarilor sunt secretizate. Prima persoană care a dobîndit astfel cetățenia Moldovei este „SP/01/2018”.
6. Amnistia fiscală
Comisarul european nu a uitat nici de amnistia fiscală, cu toate riscurile ei de corupție și spălare a banilor.
Cum a reacționat guvernarea? Amnistia a fost un alt proiect pe care guvernarea l-a înfăptuit în pofida criticilor unanime de pretutindeni. Din fericire sau nu, proiectul a fost un eșec, iar ministrul finanțelor Ion Chicu a admis și el că rezultatele au fost modeste.
Să rezumăm:
Europenii au două seturi de motive pentru care au oprit finanțarea. În primul rînd, e vorba de motive practice: UE dă bani pentru anumite lucruri, ca gazoductul sau reforma justiției, iar guvernarea de la Chișinău irosește acești bani. De ce ai continua să dai bani cuiva dacă banii nu sunt cheltuiți cum trebuie și pe ce trebuie? De asemenea, e vorba și de securitate. UE nu vrea să trezească cu oligarhi anonimi care i-au trecut granița cu pașaportul moldovenesc.
În al doilea rînd, e vorba de clasicele „principii și valori”. UE se bazează pe un șir de valori și le promovează, inclusiv finanțînd țări care aderă la aceleași principii. Cînd o guvernare încalcă normele democratice și sfidează statul de drept, ea nu mai este compatibilă cu UE. Europenii vor să finanțeze construirea și dezvoltarea democrațiilor, nu uzurparea și capturarea lor.
Pe lista dată de Johannes Hahn lui Pavel Filip în septembrie cu siguranță erau mai multe subiecte, probabil și mai tehnice. Însă cele enumerate mai sus arată că guvernarea de la Chișinău nu s-a sinchisit să respecte măcar cerințele publice ale partenerilor europeni. Și totuși premierul Filip vrea ca UE să-și schimbe părerea și să deschidă robinetul cu bani.