Cine e vinovat de eșuarea reformei justiției?
Rezoluția Parlamentului European de miercurea trecută, pe lângă alte mesaje în adresa Guvernului Republicii Moldova, conține și o constatare implicită: reforma justiției în țara noastră a eșuat. Guvernul zice că a îndeplinit toate reformele cerute și că dacă justiția nu funcționează de asta se fac de vină tot europenii.
Fără bani și fără justiție
Pe 4 iulie 2018 Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care constată că guvernarea de la Chișinău nu respectă mecanismele democratice reale, inclusiv statul de drept și îndeamnă suspendarea asistenței macrofinanciare de 100 milioane EURO din partea UE pentru Moldova, pentru că condițiile pentru debursarea acesteia nu au fost îndeplinite.
În rezoluție, Parlamentul European își exprimă îngrijorarea cu privire la decizia justiției moldovenești de a anula rezultatele alegerilor din Chișinău, „din motive dubioase și în mod netransparent” și invită autoritățile moldovene să reformeze sistemul de justiție, inclusiv, numirea noilor judecători, astfel încât să împiedice puterea judiciară să submineze voința poporului.
Pe lângă celelalte mesaje dure din rezoluție, această invitație este o constatare tranșantă – reforma justiției e un proces de tranziție de la rău la mai rău.
Răspunsul guvernului
La trei zile după rezoluție, în weekend, Guvernul a publicat un comunicat în care expune câteva teze comunicate cu o zi înainte și ambasadorilor UE în cadrul unei întruniri. Potrivit comunicatului, premierul Pavel Filip a spus ambasadorilor că Moldova a fost pedepsită pe nedrept pentru că „Guvernul nu a dat curs solicitărilor de a se implica ilegal în activitatea instanțelor de judecată care au invalidat alegerile din municipiul Chișinău”.
Totodată Filip a „reamintit” (de parcă cineva ar fi uitat) ambasadorilor că domeniul justiției, pentru care este criticată Moldova, a fost reformat cu asistența experților europeni, iar dacă „lucrurile nu merg așa cum trebuie” de aceasta se fac vinovați atât executivul, cât și europenii. Chiar și așa, premierul moldovean a insistat că reformele au fost implementate în totalitate de autoritățile țării noastre, „așa cum s-a cerut”.
Reforma eșuată
Programul de guvernare a actualului executiv își propunea drept primă acțiune în domeniul justiției „implementarea eficientă a Strategiei de reformă a sectorului justiției pentru anii 2011-2016 și consolidarea rezultatelor acesteia”. Adică Guvernul și-a asumat în fața cetățenilor și Parlamentului de la care a primit votul de investitură obligația și responsabilitatea de a implementa o reformă pentru o justiție de calitate.
E semnificativ că un membru al aceluiași Guvern a recunoscut, la scurt timp după numire și cu ceva timp înainte de demisie, că reforma a fost un eșec. Înainte de aceasta, Delegaţia Uniunii Europene anunța suspendarea ultimei tranşe de 28 de milioane de euro destinate justiţiei pentru ritmul lent de derulare a reformelor şi progresele insuficiente. Adică, nici UE și nici măcar miniștrii guvernului nu cred că reforma ar fi fost implementată „așa cum s-a cerut”. Niciodată până acum, însă, executivul nu a căutat vinovatul în comunitatea donatorilor.
Aceste constatări și declarații au contrastat cu rapoartele și declarațiile triumfaliste ale guvernării de-a lungul anilor. Ministerul raporta periodic despre procentul înalt al acțiunilor din Strategia de Reformare a Sectorului Justiției (SRSJ) îndeplinite, iar la îngrijorările despre calitatea și impactul reformelor, despre deturnarea acestora de către politicieni și neîncrederea oamenilor în justiție reacționau bolnăvicios . Actualul vicepreședinte al Partidului Democrat, ex-ministrul justiției Cebotari, afirma, de exemplu, cu o lună înainte de anunțul privind suspendarea finanțării din partea UE, că de percepția proastă a activității organelor de drept se face vinovată mass-media, și nu calitatea reformelor. Același ministru, sub conducerea căruia urma să fie finalizată implementarea SRSJ, făcută evaluarea acesteia și elaborată noua strategie, anunța în noiembrie 2017, că doar 2% din acțiunile SRSJ nu au fost realizate.
Considerentele de calitate și impact – faptul că reforma procuraturii nu a dus la scoaterea acesteia de sub influența politicului, sau măcar la schimbarea conducerii acesteia, că optimizarea judecătorească nu a fost dusă la capăt și a servit mai degrabă controlului mai facil al actului justiției de către politicieni, că numirea și disciplinarea judecătorilor se face cu abateri de la standarde, iar deciziile arbitrare și stupefiante nu contenesc – nu au impresionat pe guvernanți.
Și nu îi impresionează nici acum. Guvernul se face că nu înțelege că nu i se cere să intervină în activitatea instanțelor, ci e criticat pentru că nu a întreprins măsurile ca justiția să fie scoasă de sub influența politicului.
Guvernul și judecata
După ce UE a suspendat în octombrie 2017 susținerea financiară a reformei justiției moldovenești, iar Alexandru Tănase, ministru al justiție ia recunoscut la începutul lui 2018 că reforma justiției a eșuat, după care și-a dat demisia, anularea alegerilor din Chișinău a arătat întregii lumi cum justiția e utilizată de politicieni și nu are cum să fie resuscitată de guvernul în exercițiu. Devine clar că o reformă adevărată poate fi făcută doar de o guvernare legitimă sau, cel puțin, onestă.
Hotărârile și deciziile instanțelor pe marginea validării mandatului primarului ales au fost hârtia de turnesol, care a arătat dincolo de orice dubiu rezonabil (folosind o sintagmă juridică) că reforma justiției a eșuat, din cauza politicului, fiind la îndemâna politicului.
Reacțiile partidului de guvernare la rezoluția Parlamentului European, precum că Guvernul este pedepsit injust pentru o decizie judecătorească, și că PD nu dictează judecătorilor cum să decidă, trebuie văzute în context. Este vorba nu de o decizie, ci trei, și de șapte judecători, inclusiv ai unei instanțe superioare, adică de acțiunea unui întreg sistem, reformarea căreia și-au asumat-o cei de la conducere. Și este vorba de decizii pe care Parlamentul European le-a caracterizat ca fiind luate din motive dubioase și în mod netransparent. Chiar dacă admitem faptul, puțin probabil, că deciziile judecătorești nu au fost dictate direct de politicieni, Guvernul rămâne responsabil de faptul că reforma justiției a fost un eșec, care a condus la situația în care ne aflăm.
La începutul anului 2018, Alexandru Tănase, ministrul justiției de atunci a anunțat un nou concept de reformare a justiției, preluat și de succesoarea sa. Așa-zisa Mică Reformă a Justiției trebuie să îmbunătățească evaluarea integrității angajaților din sistem, să asigure independența justiției, să perfecționeze procedurile disciplinare, selectarea candidaților din sistemul judiciare, distribuirea aleatorie a dosarelor, etc. Totuși, situația la care s-a ajuns după invalidarea rezultatelor alegerilor în Chișinău confirmă că o reformă veritabilă spre o justiție independentă și funcțională nu e posibilă fără respectarea tuturor celorlalte mecanisme prin care funcționează o democrație. Responsabilii de reformă trebuie să acționeze cu bună credință având mandatul legitim din partea poporului. În acest fel, reforma justiției este strâns legată și direct dependentă de ceilalți factori care influențează procesul democratic, inclusiv sistemul electoral, transparența în luarea deciziilor sau corupția politică.
Reforma justiției a eșuat și de asta se face responsabil guvernul, iar degradarea în continuare a mecanismelor democratice din stat va duce inevitabil și la continuarea regresului la capitolul justiție. Această stare de lucruri ne costă pe noi, pe cetățeni. Asistența macrofinanciară UE de 100 milioane este doar vârful icebergului. O justiție lipsită de independență ne costă bani zi de zi din cauza corupției pe care o protejează, dar, și mai important, ne costă libertate și securitate.
Or, după cum am văzut, instanțele influențate pot anula alegeri și ne pot anula încrederea în cea de-a treia putere în stat.