Codul serviciilor media audiovizuale

Update 15 mai 2019

Statut:

Nerealizat.

Din 1 ianuarie 2019, a intrat în vigoare Codul Serviciilor media audiovizuale. Realizat cu susținerea UE, Consiliului Europei și Ambasadei SUA.

Chiar dacă legea a intrat în vigoare, în urma consultărilor publice, aceasta a eșuat să rezolve cele mai mari probleme ce țin de mass media: independența Consiliului Coordonator al Audiovizualului (deja Consiliul Audiovizualului), transparența proprietății mass-media și o piață de publicitate corectă. 

Proiectul Codului Serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova a fost înregistrat în Parlament pe 22 martie 2018 și aprobat în prima lectură pe 20 aprilie 2018. Un nou document a fost necesar pentru că precedentul nu ținea cont de evoluția tehnologiilor informaționale, de legislația comunitară, nu putea să asigure autonomia instituțională, independența economică și editorială a furnizorilor de servicii media și nu oferea reprezentativitate socială. La audierile din aprilie, mai mulți jurnaliști au criticat noile prevederi referitoare la produsul autohton. Proiectul este realizat cu susținerea UE, Consiliului Europei și Ambasadei SUA.

Plan de guvernare:

Elaborarea Concepţiei naţionale de dezvoltare a mass-mediei, bazate pe fortificarea pluralismului și libertății de exprimare. Adoptarea unui nou Cod al audiovizualului în conformitate cu Rezoluțiile Consiliului Europei, directivele Uniunii Europene, bunele practici comunitare și recomandările partenerilor de dezvoltare.

Background:

În iunie 2017, Parlamentul decide formarea unui grup de lucru pentru îmbunătățirea legislației mass-media și ajustarea acesteia la legislația europeană, în cadrul proiectului comun al UE și Consiliului Europei „Promovarea libertății și pluralismului mass-mediei în Republica Moldova.” Pe 20 aprilie, proiectul noului Cod al Serviciilor media audiovizuale a fost aprobat de Parlament în prima lectură, acum urmează să fie trimis pentru expertizare internațională la OSCE, Consiliul Europei și Uniunii Europene.

Documentul prevede o serie de noi termeni cum ar fi „discurs de ură” sau „pluralism audiovizual” și mai multe reglementări noi în ceea ce ține de prevenirea concentrării proprietății mass-media, formarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului sau finanțarea instituțiilor media publice. Se introduc mai multe prevederi legate de protecția persoanelor cu dizabilități, asigurarea echilibrului de gen și un nou articol referitor la informarea corectă, care presupune prezentarea opiniilor opoziției. În același timp, noul Cod nu mai prevede noțiunile de propagandă și dezinformare mediatică, pentru că acestea nu se regăsesc în legislația internațională.

Acesta a fost criticat de opoziție pentru că ar fi restrictiv, mai ales în ceea ce privește interzicerea programele audiovizuale ce prezintă apologetic regimurile totalitare, nazist și comunist, iar jurnaliștii s-au arătat nemulțumiți de păstrarea prevederilor ce țin de 8 ore de produs autohton din volumul zilnic de emisie, care este dificil de asigurat în condițiile resurselor financiare limitate.