Acest articol e despre două decizii ale Curții Constituționale care nu schimbă nimic. Săptămâna trecută Curtea Constituțională a amânat din nou implementarea democrației în Moldova. Nu i-au ajuns voturi pentru a facilita procedura de înregistrare a partidelor și a emis o hotărâre despre dreptul cetățenilor de a iniția referendumuri legislative cu așa o întârziere, încât să nu mai fie de nici un folos.
Printre alte subiecte mai mult sau mai puțin importante, săptămâna trecută Curtea Constituțională a examinat două sesizări care vizează direct procesele democratice din țară – una despre procedura excesiv de anevoioasă de înregistrare a partidelor politice și alta despre dreptul cetățenilor de a iniția referendumuri legislative, drept pus la îndoială anul acesta de CEC și o comisie a Parlamentului.
În primul caz Curtea a ratat posibilitatea să îndrepte o injustiție care a durat mulți ani de zile, să garanteze cetățenilor un drept efectiv la asociere politică și să diversifice tabloul politic din țară. În al doilea – a constatat existența unui drept care rezulta clar din textele legale, dar prea târziu pentru a permite exercitarea lui în practică.
Liberalizarea asocierii în partide
– o oportunitate ratată
În prima speță, un grup de cetățeni a reclamat prevederile Legii privind partidele politice care nu îi permiteau să fie înregistrați ca partid. Ministerul Justiției a refuzat înregistrarea partidului cu doar șapte membri, fiindcă legea cere un număr minim de 4000 de membri, din jumătate din unitățile teritorial-administrative de nivelul doi și nu mai puțin de 120 din fiecare unitate. Partidul neînregistrat, numit Partidul Politic „Pentru Oameni, Natură și Animale” a considerat că dispozițiile legii, citate mai sus, contravin garanțiilor Constituționale despre libertatea de asociere în partide și Convenției Europene a Drepturilor Omului. De aceea a contestat în judecată decizia ministerului, cerând înregistrarea partidului. În cadrul procesului membrii grupului de inițiativă au ridicat excepția de neconstituționalitate, adică au cerut Curții Constituționale să se expună dacă norma în baza căreia a fost emis refuzul este sau nu este constituțională.
CPR a mai scris despre restricțiile excesive în înregistrarea partidelor politice și a propus simplificarea procedurii ca și una dintre soluție pentru criza democrației în țară. Problema constă în faptul că, la moment, cerințele legale fac înregistrarea unui partid, pe de o parte, foarte costisitoare și complexă, iar pe de alta – practic imposibilă, de exemplu în cazul partidelor regionale sau de nivel local.
Totuși, în ședința sa de pe 1 octombrie, Curtea Constituțională a decis sistarea procesului pentru controlul constituționalității articolului respectiv din legea privind partidele politice din cauza parității de voturi, ceea ce înseamnă că restricțiile din lege rămân în vigoare.
Acest rezultat nu este o surpriză. Curtea Constituțională a emis trei hotărâri de fond și mai multe decizii de inadmisibilitate pe marginea aceleiași probleme – constatând constituționalitatea criteriilor despre numărul de membri necesari pentru înregistrarea unui partid și dispersia teritorială a acestora. Ultima dintre aceste decizii a fost emisă în 2016, când un grup de deputați au solicitat curții să-și revizuiască hotărârile anterioare, fără succes.
În condițiile în care țara noastră trece prin numeroase încercări la capitolul democrație (invalidarea alegerilor municipale, implementarea unui sistem electoral adoptat cu încălcări și criticat în țară și peste hotarele ei, probleme mari cu finanțarea partidelor, respectarea drepturilor civile și politice, etc.) liberalizarea procedurii de înregistrare a partidelor ar putea fi un semnal că nu totul e pierdut. Iar dat fiind faptul că actualul legislativ nu pare să fie îngrijorat de adoptarea legilor pro-democrație, Curtea ar fi putut să joace un rol activ în promovarea democrației și drepturilor omului, în conformitate cu mandatul său constituțional.
Adevărul este că eșuarea repetată de a invalida această normă înseamnă că Moldova bate pasul pe loc atât în ceea ce privește protecția dreptului la libera asociere politică, cât și în democratizarea societății. Curtea Constituțională din România a fost și ea pusă în situația de a-și revedea practica anterioară, dar a decis că numărul de 25,000 de membri ca și condiție pentru înregistrarea unui partid este nejustificat, pentru că „în raport de actualul stadiu al evoluţiei societăţii româneşti, […] prin caracterul său excesiv, aceasta duce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului de asociere, ceea ce echivalează cu afectarea dreptului în însăşi substanţa sa”. Acum cetățenii români pot înregistra partide cu doar trei membri.
În Republica Moldova, pe de altă parte, cerințele excesive pentru înregistrare fac posibilă intrarea în lupta politică doar a celor forțe care au resurse financiare impunătoare (adesea cu proveniență dubioasă) sau resurse administrative. Este practic imposibil de a înființa o formațiune de importanță locală sau regională care să-și propună, de exemplu, să reprezinte doar o comunitate și să participe doar în alegerile locale.
Este grăitor faptul că una dintre practicile comune printre politicienii populiști și cu bani care vor să-și facă partid este cea de a veni „cumpăra” partide deja existente, fără a mai trece prin crearea bazei de membri. Astfel, pentru a-și crea un partid, Ilan Șor nu a avut decît să preia „Ravnopravie” a lui Klimenko iar Renato Usatîi – Partidul Popular Republican al lui Andronic.
Dreptul la referendum – confirmarea târzie a unui lucru deja cunoscut
Peste o zi, Curtea Constituțională a venit cu o altă hotărâre, de data asta anunțată glorios pe pagina sa web: „Curtea Constituțională a hotărât: cetățenii Republicii Moldova au dreptul să inițieze referendumuri legislative, în condiţiile legii”.
Hotărârea a venit ca rezultat al sesizării din partea unui grup de deputați, după ce, pe 12 martie Comisia Electorală Centrală a refuzat repetat înregistrarea grupului de inițiativă pentru organizarea referendumului legislativ de abrogare a sistemului electoral mixt. În hotărârea despre neînregistrare, CEC a făcut o proprie interpretare a prevederilor Codului Electoral și a Constituției, interpretare care are ca efect lipsirea cetățenilor Republicii Moldova de dreptul de a iniția referendumuri legislative. Hotărârea a fost atacată în judecată, iar procesul mai durează.
În comunicatul Curții Constituționale din 2 octombrie (hotărârea nu a fost încă publicată în întregime), Curtea a anunțat că a interpretat normele constituționale referitoare la inițierea referendumurilor și a constatat că „dreptul de a iniția un referendum legislativ de către cetățeni decurge chiar din prevederile Codului electoral”.
Cu alte cuvinte, în probabil cel mai facil exercițiu de interpretare din practica sa, Curtea Constituțională a constat că ceea ce scrie în constituție și în lege, într-adevăr e scris acolo, iar raționamentele CEC nu au temei.
Problema este că pentru a face această constatare Curtea Constituțională a avut nevoie de doar puțin sub șase luni – hotărârea a apărut cu două zile înainte de expirarea termenului legal. Acest lucru face ca unica inițiativă populară a unui referendum legislativ – cea de anulare a sistemului electoral mixt – să fie zădărnicită, în condițiile în care alegerile parlamentare sunt anunțate pentru februarie 2019 (în doar patru luni și ceva).
Cu alte cuvinte, chiar dacă Curtea Constituțională „a hotărât” că cetățenii au un drept care decurge clar din Constituție și legi, această hotărâre vine prea târziu, cel puțin pentru cei care chiar au vrut să facă uz de acest drept.
Mai mult, din comunicatul Înaltei Curți nu este clar dacă judecătorii au ajuns la un răspuns la a doua întrebare din sesizare: dacă lipsa prevederilor legale procedurale în materie de referendum poate servi ca bază pentru refuzul autorităților statutului de a înregistra grupul de inițiativă pentru desfășurarea referendumului republican legislativ? Adică dacă CEC-ul a încălcat legislația când a refuzat înregistrarea grupului de inițiativă pentru desfășurarea referendumului #NuMixt și ce consecințe trebuie să urmeze.
***
În condițiile unei democrații în rapidă eroziune și a instituțiilor celor trei puteri de stat efectiv capturate, Curtea Constituțională ar putea și ar trebui să fie acea ultimă redută în care drepturile și libertățile cetățenilor și democrația ca regim politic să-și găsească refugiul. Curtea ar putea nu doar să reacționeze în timp util atunci când drepturile cetățenilor sunt abuzate dar și să fie pro-activă în a apăra o formă de democrație corespunzătoare secolului în care trăim.
Din păcate cele două cazuri discutate mai sus arată că, la moment, Curtea Constituțională se sfiește să-și asume acest rol – hotărârea despre referendum a fost adoptată prea târziu pentru a fi utilă în timpul apropiat, iar lipsa unei hotărâri despre înregistrarea partidelor amână dreptul efectiv al cetățenilor la asociere politică pe un timp nedeterminat, sau până când vom avea încă o hotărâre la CEDO.