Autor: Elena Varta
Deși de mai bine de doi ani există prevederi ce exclud obligația aplicării ștampilei, agenții economici o procură și o folosesc așa cum au făcut-o și până la intrarea în vigoare a legii. Încercăm să înțelegem de ce această „mică reformă”, ca și altele, eșuează.
Majoritatea europenilor habar nu au cum arată o ștampilă. Acum doi ani, unicele state din europene care o mai foloseau erau România și Bulgaria. Între timp, România a exclus în totalitate acest instrument de autentificare, la fel a făcut și vecinul nostru, Ucraina.
În 2016, autoritățile moldovenești lansau cu mult tam-tam inițiativa eliminării obligației de a deține și aplica ștampila în cazul agenților economici, întreprinderilor de stat și asociațiilor obștești. De altfel, promovarea acestei reforme s-a încercat și un an mai devreme, în primăvara lui 2015, tot atunci fiind elaborat un proiect de lege, care a fost respins la scurt timp de Parlament.
Odată cu excluderea necesității de folosi ștampila, autoritățile promiteau crearea unor premise pentru ameliorarea climatului de afaceri și încurajarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Subiecții noilor amendamente nu mai erau obligați să dețină și să aplice ștampila pe documente de orice natură, inclusiv facturi și facturi fiscale, semnătura administratorului sau a persoanei delegate, fiind suficientă.
Nu putem contesta oportunitatea unei atare reforme, căci eventualele beneficii sunt numeroase: reducerea duratei eliberării documentelor de către instituțiile publice și a costului pentru lansarea unei afaceri, debirocratizarea relațiilor și a interacțiunilor cu statul, eliminarea unei bariere administrative (din multitudinea celor existente), mai ales pentru procedurile de export etc. Dincolo de faptul că obținerea ștampilei poate dura câteva zile, Agenția Servicii Publice eliberând-o într-un interval ce variază de la câteva ore la 3 zile, obținerea ei implică costuri adiționale legate de înregistrare unei afaceri – aproximativ 200-300 de lei.
Reformă doar “de formă“
Din păcate, „mica reformă” arată frumos doar pe hârtie. În viața reală, lucrurile au rămas exact așa cum au fost până la adoptarea legii. Marea majoritate, dacă nu chiar toate organizațiile și agenții economici, procură, în continuare, ștampila de la Agenția Servicii Publice. O fac pentru a se asigura că nu vor avea mai târziu dificultăți, dat fiind că o parte din instituții, dar și mulți agenți economici o solicită, în pofida noilor prevederi.
Și CPR Moldova s-a confruntat cu situații de acest gen: angajați ai Agenției Servicii Publice au solicitat aplicarea ștampilei umede pe documentul emis de bancă, ce confirma achitarea taxelor aferente serviciilor prestate de agenție, considerând că tipărirea ordinului de plată aprobat prin sistemul bancar online nu este suficient.
Mulți agenți economici, din frica unor eventuale probleme sau dificultăți în raport cu instituțiile statului, aplică mai departe ștampila pe facturile fiscale sau rapoartele financiare, deși acest lucru nu este solicitat sau prevăzut în lege.
Motivele implementării proaste
O posibilă explicație pentru „omniprezența” ștampilei și după 2 ani de la intrarea în vigoare a legii este legată de implementarea ineficientă a trecerii la guvernarea electronică. Eliminarea ștampilei, care reprezintă un pas logic în debirocratizarea administrației și a businessului, trebuia să se producă concomitent cu digitalizarea eficientă a serviciilor publice și eficientizarea guvernării prin intermediul tehnologiilor moderne. În mare parte, cetățenii nu au fost pregătiți pentru trecerea la guvernarea electronică, iar utilizarea serviciilor electronice nu reușit să devină un fenomen de masă în Republica Moldova. Totodată, multe servicii electronice sunt inexistente sau funcționează doar parțial, iar unele instituții solicită acte pe suport hârtie, chiar dacă informațiile au fost deja introduse în bazele informaționale.
O altă explicație a eșecului excluderii din uz a ștampilei este faptul că reforma respectivă nu a fost realizată până la capăt. Pentru o reformă de succes, ștampila trebuia să fie eliminată și pentru instituțiile publice. În România, spre exemplu, deși ștampila pentru agenții economici a fost exclusă mai târziu decât în Republica Moldova, în 2018 a fost adoptată o lege ce exclude utilizarea acesteia în cadrul instituțiilor publice. De altfel, orice funcționar sau angajat al instituțiilor publice din statul vecin, ce solicită cetățenilor sau agenților economici aplicarea ștampilei, riscă o sancțiune disciplinară.
Indiferent de cauzele nereușitei eliminării utilizării ștampilei – inerția sau rezistența instituțiilor publice, scepticismul cetățenilor și al oamenilor de afaceri, proasta strategie de comunicare a autorităților sau reformele conexe implementate doar pe jumătate, cert este că eșecul implementării reformei respective este simptomatic pentru o mare parte din reformele implementate în Republica Moldova.