Mass-media trebuie să fie liberă din nou

Autor: Vlada Ciobanu, CPR Moldova

Unul din eșecurile răsunătoare ale guvernării precedente este degradarea libertății de expresie și mass-mediei. În ultimul an, Moldova a pierdut 10 poziții în clasamentul libertății presei făcut de Reporteri fără Frontiere, ajungând pe locul 91, aproape ca în perioada guvernării comuniștilor de după 7 aprilie, când era pe locul 98. În raportul lor se menționează influența excesivă a oligarhilor, politica editorială conectată la sfera politică și de business și despre lipsa independenței Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

Noua guvernare trebuie imediat să își asume câteva priorități în a nu împiedica libertatea de exprimare și de a asigura libertatea informației și a dreptului de a cunoaște:


Acces liber la informație

În ultimii ani, jurnaliști și activiști au remarcat o deteriorare constantă a accesului la informație.  În cercetările anterioare ale CPR Moldova, am sesizat că aceste limitări se fac din rea-intenție, dar și din neprofesionalismul funcționarilor publici. Neprofesionalism înseamnă că mulți funcționari se tem să ofere o anumită informație, pentru a nu fi sancționați fie prin amendă, fie de superiori. Alții nu o oferă din neștiință sau din lipsa înțelegerii angajamentului statului față de accesul liber și egal al cetățenilor la informație. Din rea-voință, se limitează accesul la informație, atunci când există situații în care instituțiile statului premeditat nu vor să furnizeze informația necesară. Așa cum au semnalizat jurnaliștii în repetate rânduri se face un abuz de legea cu privire la datele cu caracter personal, se împiedică accesul jurnaliștilor la informație prin anonimizarea a hotărârilor de judecată și scoaterea opțiunii de căutare după nume a hotărârilor de pe portalul instanțelor de judecată sau se refuză direct oferirea informației de interes public unei organizații neguvernamentale.

Ce trebuie să facă actuala guvernare:

  • Să declare public un angajament pentru o guvernare deschisă;
  • Să digitalizeze documentele de interes public care să permită indexarea informației;
  • Să instruiască funcționarii publici, împreună cu organizațiile neguvernamentale specializate în domeniu, în utilizarea corectă a legislației;
  • Să asigure îmbunătățirea legislației curente, conform recomandărilor societății civile;
  • Să prevadă un organ care să asigure aplicarea legii cu privire la accesul la informație.


Un Consiliu al Audiovizualului neafiliat și profesionist

A fost mereu un instrument politizat, care, mai puțin se regăsește în misiunea lor de „asigurare a unei informări pluraliste și obiective a populației.” Chiar dacă lucrurile stau ceva mai bine în ultima perioadă, procesul de obținere sau de prelungire a licențelor nefiind deja subiect de știri, CCA nu o dată s-a remarcat prin obstrucționarea activității instituțiilor în opoziție față de guvernare și ignorarea încălcărilor celor afiliate guvernării. Același CCA nu a reușit nici măcar să discute sau să ia atitudine despre concentrarea proprietății mass-media sau monopolul din publicitate. Noul Cod al Serviciilor Audiovizuale prevede o schimbare a componenței CCA, inclusiv și denumirea,  în Consiliul Audiovizualului. Astfel, în loc de nouă membri ai CCA desemnați de Parlament, Consiliul va fi format din doi membri aleși de Parlament, unul de Președinte, un membru propus de Guvern și cinci membri propuși de organizațiile societății civile, selectați prin concurs public. Astfel, se presupune că va fi înlăturată influența politică, iar societatea civilă va avea o voce mai puternică.

În același timp, nu mai puțin important este faptul că noul Cod al Serviciilor Audiovizuale introduce termenul de „discurs de ură” și are mai multe prevederi prin care Consiliul supraveghează și evitarea oricăror forme de discriminare. Cu regret, chiar șeful CCA nu a ezitat să demonstreze discriminare de gen când a menționat în contextul finanțării televiziunilor că: „Dacă doamnele nu reușesc, măcar televiziunile să fie independente.”

Ce trebuie să facă guvernarea:

  • Simplu, nu se amestece în activitatea Consiliului Audiovizualului și să asigure că membrii reprezintă într-adevăr vocea societății civile.


Monopolul în publicitate

Piața publicității, și așa mică, a fost dominată în ultimii ani de Casa Media, care aparține lui Vlad Plahotniuc, urmată de Exclusive Sales House, controlată de către socialiști. Anul trecut, jurnaliștii au scris despre o potențială înțelegere între aceste două agenții, de a oferi o reducere considerabilă celor care vor plasa publicitate prin acestea. Cifrele arată că publicitatea din anul 2018 s-a făcut doar prin intermediul acestor două companii.

Ce trebuie să facă guvernarea:

  • Un Consiliu al Concurenței funcțional care să prevină și să reacționeze în cazul concentrării pieței de publicitate;
  • Un angajament public de asigurare a unei pieți de publicitate fără presiune din partea politicului;
  • Adoptarea unei noi legi cu privire la publicitate. Există și o propunere de proiect din partea societății civile. Anterioara lege, adoptată în 1997, nu asigură un cadru eficient pentru combaterea concentrării instituțiilor media, monopolului în publicitate sau folosirea nejustificată a publicității politice și sociale.

Educație mediatică

Guvernarea precedentă a vorbit comod despre propaganda străină, evitând să menționeze propaganda internă, mai mult, a încercat în mod dubios să reglementeze online-ul. Realitatea este că știrile false vin dintr-o varietate de sursele, unele cu o acoperire mai largă, altele cu o acoperire mai mică, iar a face diferența între ele necesită o anumită pregătire. Există un manual și un curs de Educație pentru Media realizat de către Centrul pentru Jurnalism Independent, care însă este opțional. Cercetările și experiențele altor state (în special al Finlandei) arată că de fapt un sistem educațional bun care promovează gândirea critică este cea mai bună metodă de a lupta cu știrile false.

Ce trebuie să facă noua guvernare:

  • Să își asume un rol activ în a reînnoi curriculum-ul școlar și de a introduce alfabetizarea digitală și educația mediatică.

Acestea sunt doar câteva dintre angajamentele pe care noua guvernare trebuie să și le asume pentru a ameliora situația ce ține de mass-media. O parte din legi sau modificări la legislație sunt deja elaborate, doar trebuie discutate, consultate, adoptate și implementate. Altele necesită o evaluare a situației și o implicare pe termen lung, precum ar fi cazul Televiziunii Publice – această povară pentru orice nouă guvernare: cu un sistem învechit, mecanisme de lucru ineficiente, fără investiții, fără viziune, operând mereu în pierdere, risipind resurse (și de oameni, și de spațiu, și de tehnică) și cu principii editoriale destul de flexibile.

Comunicarea și transparența sunt esențiale pentru o guvernare care tinde să lupte cu oligarhia, iar, în acest sens, restabilirea relațiilor instituțiilor statului cu mass-media și organizațiile neguvernamentale și asigurarea accesului liber și corect la informație ar trebui să se regăsească imediat pe agenda discuțiilor publice, alături de ca educație mediatică și înlăturarea influenței politicului din instituțiile care ar trebui să supravegheze audiovizualul.