Micul primar ales cu 7955 voturi
O dată cu declarațiile din 20 iulie, Ilan Shor a nimerit într-un club select, numiți de Reporterii fără Frontiere „micii președinți.” Bunăoară, președintele vietnamez a declarat că: „Bloggerii care critică guvernarea vor fi aspru pedepsiți”; președintele ecuadorean a spus: „Dacă ei se amestecă în viața noastră, noi vom face la fel”; cel gambian a amenințat că: „Jurnaliștii sunt 1% din populație. Dacă ei cred că îi voi lăsa să distrugă 99% din populație, se înșală amarnic” dar, campion este președintele tailandez care a zis direct „probabil îi vom executa”. Toate exemplele sunt din țări care se țin cu succes în topul statelor nelibere sau parțial libere. După cum arată lucrurile, Moldova seamănă tot mai mult cu aceste țări, fiind deja calificată de Freedom House drept o non-democrație, iar asta ar trebui să ne îngrijoreze pe toți.
Din fericire, Ilan Shor nu este președintele țării, ci este un primar ales cu 7955 de voturi. Un mic primar. Totuși, atenționările duble despre situația când va veni la putere și că: „pe fiecare din voi îl așteaptă o realitate dură, de aceea încetați sau vă va fi dureros”, ar trebui să îngrijoreze nu doar organizațiile de media, ci mai ales reprezentanții guvernării care și-au asumat mai multe condiții ce țin de libertatea presei.
Discursul de ură din proiectul Codului Audiovizualului
Promovarea libertății și pluralismului mass-mediei – asta și-a asumat guvernarea exact un an în urmă, când Parlamentul decide formarea unui grup de lucru pentru îmbunătățirea legislației mass-media și ajustarea acesteia la legislația europeană, în cadrul proiectului comun al UE și Consiliului Europei. Așa apare, noul proiect numit Codul Serviciilor Audiovizuale, votat în prima lectură, acesta a fost transmis către expertizare internațională la OSCE, Consiliul Europei și Uniunii Europene. Guvernarea s-a lăudat în repetate rânduri despre noul Cod, realizat cu partenerii europeni, dar și cu consultarea organizațiilor de media locale.
Pe lângă multe alte modificări, Codul introduce mai mulți termeni noi, printre care și „discurs de ură” – adică exact așa cum a fost clasificat discursul lui Ilan Shor în adresa jurnaliștilor. Respectiv, guvernanții înțeleg ce este un discurs de ură și de ce acesta trebuie împiedicat, mai ales, cel care este în adresa jurnaliștilor care trebuie să beneficieze de libertate în munca lor.
În condițiile unui asemenea angajament, liniștea din partea guvernanților referitor la asemenea sclipiri de ură este îngrijorătoare. Or, chiar dacă Procuratura s-a autosesizat pe marginea acestui caz, este de datoria autorităților să reitereze angajamentul lor pentru asigurarea libertății presei. Este responsabilitatea politicienilor de a condamna asemenea ieșiri pentru a le descuraja și a se desolidariza de la ele. Liniștea înseamnă complicitate.
Încurajarea răfuielii
Discursul de ură al lui Ilan Șor ar putea începe o discuție despre limitele dreptului de exprimare, sau despre faptul că dreptul de a spune ceva, nu însemna că suntem îndreptățiți să o spune, sau dreptul de a ofensa nu înseamnă obligația de a ofensa, dar cel mai probabil unicul efect este de a-și încuraja puținii susținători fanatici de a se răfui, conform propriilor reguli, cu jurnaliștii.
Deocamdată, există doar reacții din partea organizațiilor de media și de apărarea a drepturilor omului, instituțiilor media care și-au manifestat îngrijorarea, Procuraturii și Avocatului Poporului. Avem și reacții din partea instituțiilor media afiliate guvernării, care au ținut să menționeze dublele standarde ale ONG-urilor de media, care, chipurile, ar trebui să vină cu asemenea declarații și în adresa liderilor PDA și PAS. Dar care, totodată, au subscris fără mare entuziasm la condamnarea declarațiilor lui Șor.
Nici Andrian Candu, care a felicitat guvernarea în repetate rânduri pentru progresele ce țin de libertatea și pluralismul în mass-media, nici Vladimir Hotineanu, președintele comisiei parlamentare pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, nici un membru al acestei comisii nu și-a manifestat îngrijorarea față de asemenea declarații care instigă la ură.
În aceste condiții, autosesizarea Procuraturii reprezintă o obligație firească, dar insuficientă. Or, guvernarea este obligată să reitereze public angajamentele ei față de pluralismul și libertatea mass-media și combaterea discursului de ură. Până la urmă, munca unui deputat este simplă – să voteze legi și să monitorizeze executarea acestora.