Încercăm să explicăm, în baza modelului țărilor scandinave, precum ar fi Finlanda, de ce și cum transparența deplină a impozitelor poate preveni eficient corupția. Reacția unor cititori ar putea fi: „nu suntem Finlanda”. Răspunsul nostru este: „printr-o reformă punctuală, am putea fi ceva mai aproape”.
De la intrarea în vigoare a “micii reforme fiscale” adoptată în vara acestui an, prezentată ca panaceul pentru mai toate problemele existente în Republica Moldova, se împlinesc două luni. Deși pachetul legislativ prevede și unele inițiative cu posibil impact pozitiv asupra dezvoltării mediului de afaceri, precum reducerea cotei TVA pentru serviciile din mai multe sectoare ale economiei și diminuarea contribuției de asigurări sociale achitate de angajatori, inițiativa are un puternic iz electoral și a fost promovată la pachet cu legea amnistiei fiscale. Adițional, impozitul unic introdus avantajează, în special, pe cei cu venituri mari și riscă să creeze deficit în bugetele APL-urilor. Nu e de mirare că acesta inițiativă legislativă e un subiect ce revine sistematic în dezbaterile din spațiul public și a stârnit un val de critici din partea corpului diplomatic străin, a Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale, dar și a experților din țară și de peste hotare.
Dat fiind corupția sistemică, amploarea economiei informale și fenomenul persistent al evaziunii fiscale, averile ilicite acumulate de un număr impresionant de concetățeni de-ai noștri, Moldova avea, în realitate, nevoie de o altă reformă, și, anume, de promovarea unei transparențe în ceea ce privește venitul și contribuțiile în bugetul de stat ale tuturor cetățenilor și antreprenorilor.
Așa cum se practică în țările scandinave, spre exemplu, în Finlanda, unde în fiecare an, pe 1 noiembrie, se declanșează ceea ce unii numesc marele carnaval al impozitelor. Transparența impozitelor are o istorie impresionantă în această țară, primele practici datând tocmai din secolul al 18-lea în cazul impozitelor la nivel municipal. Practica avea scopul de a scuti funcționarii de necesitatea de a verifica declarațiile de impozit. Odată ce aceste date deveneau publice, locuitorii preluau o parte din sarcina funcționarilor, semnalând posibile abateri.
Și în acest an administrația fiscală finlandeză a publicat datele legate de veniturile și impozitele achitate de toți plătitorii de taxe. Orice cetățean poate contacta telefonic oficiul fiscal local pentru a obține informații legate de venitul anual și taxele achitate de vecinul, colegul de serviciu sau orice alt cetățean sau poate consulta această informație pe format hârtie în oficiile autorității fiscale. Datele respective pot fi obținute și la cele peste 100 de terminalele în 28 de localități din țară. Și presa finlandeză așteaptă această zi cu nerăbdare pentru a publica lista celor mai mari plătitori de impozit pe venit.
În Norvegia, tradiția de a publica informația legată de venitul și impozitele achitate de cetățeni are și ea o istorie lungă și datează din 1863, când listele cu numele contribuabililor erau publicate pe pereții sediilor primăriilor. Suedia, la fel, publică informația legată de impozitele achitate de cetățeni.
Toate aceste trei țări scandinave sunt cunoscute pentru un nivel scăzut al evaziunii fiscale, o economie transparentă și sunt în topul clasamentelor mondiale privind independența justiției, libertatea presei, statul de drept, nivelul de bunăstare al populației și al echității sociale, accesul la informațiile oficiale, etc. Percepția corupției, dar și cazurile de corupție, sunt puține în aceste trei țări, iar corupția la nivelul administrației publice este aproape inexistentă. Nu e de mirare, deci, că Finlanda și Norvegia, sunt plasate pe locul 3, iar Suedia pe locul 6 în clasamentul indicelui de percepție a corupției pentru anul 2017, publicat de Transparency International.
În contrast, Republica Moldova, deja de mai mulți ani, este la coada acestui clasament, înregistrând un continuu regres din 2012 (locul 94), ajungând în 2017 pe locul 122. Pare logic, dat fiind că suntem într-un stat în care chiar și impozitele pe venit ale deputaților sunt interpretate de autorități ca fiind informații din categoria secretului fiscal. Anume acest motiv a fost invocat anul trecut, când Serviciul Fiscal de Stat a refuzat Centrului de Politici și Reforme furnizarea informațiilor privind sumele încasate la bugetul de stat din contul impozitelor pe venit achitate de fiecare din cei 101 deputați pe parcursul anilor 2015-2016. O evidentă contradicție logică, căci veniturile și proprietățile persoanelor cu funcții de demnitate publică, a judecătorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere sunt publicate de Autoritatea Națională de Integritate pe baza declarațiilor primite. În acest context, de ce informația privind impozitele achitate de aceste persoane nu ar fi una de interes public?
Chiar și păstrarea noțiunii de secret fiscal, într-un stat în care economia informală reprezintă un procent semnificativ din PIB, iar evaziunea fiscală este un fenomen omniprezent, nu este oportună. Aplicarea prevederilor legate de secretul fiscal, cel puțin pentru persoanele ce ocupă funcții publice sau care sunt remunerate din banii publici, ar trebui eliminată pentru a evita eventuale derapări și pentru că acest gen de informație trebuie să fie accesibilă pentru publicul larg. Este normal ca publicul să cunoască cum sunt administrați banii publici, cine își plătește impozitele și cine nu o face.
Introducerea transparenței impozitelor și a veniturilor persoanelor fizice ar ajuta presa de investigație să-și facă mai bine meseria și ar crea un mecanism (inclusiv de presiune socială) ce i-ar împiedica pe cei cei au agonisit averi ilegale să o facă în continuare. Mai mult de atât, transparența fiscală este o necesitate pentru Republica Moldova, având toate șansele să devină un instrument eficient de luptă împotriva micii corupții și corupției la nivel înalt.