Deputații blocului ACUM au chemat marți lumea la dezbateri publice privind reforma Procuraturii. Mai exact, au discutat despre alegerea unui Procuror General independent. Cei de la PG nu au trimis pe nimeni la dezbateri și au zis că Procuratura a fost deja reformată în 2016, în baza unei legi sprijinite chiar de Comisia de la Veneția.
Pe cine să credem? Ce s-a întîmplat cu reforma din 2016? Vom analiza pe rînd propunerile blocului ACUM, meritele și lipsurile reformei de pînă acum, precum și modul în care poate fi dusă pînă la capăt.
Ce propune blocul ACUM
Deputații PAS și Platforma DA spun că vor trei lucruri principale:
1) Procurorul General să poată fi adus din afara țării, adică să nu fie neapărat cetățean moldovean;
2) Din comisia de concurs să facă și experți din societatea civilă și internaționali, pe lîngă cei din Consiliul Superior al Procuraturii;
3) Însuși CSP să fie lărgit pentru a include mai mulți oameni din societatea civilă.
PG are totuși dreptate cînd spune că Legea din 2016 a fost într-adevăr adoptată cu undă verde de la Comisia de la Veneția. Aceasta zicea clar că noul sistem e cu mult mai bun decît precedentul. Atribuțiile procurorilor au fost limitate, independența lor garantată, iar Consiliul Superior al Procuraturii a fost creat ca organ de autoadministrare. Totul bine și frumos la prima vedere.
Ce nu a mers bine?
Am putea să rezumăm altfel. Sistemul nu era putred doar din cauza structurii, dar și din cauza membrilor săi, iar a spori independența și autonomia unui sistem putred nu are cum să aducă rezultate bune. Ironic, dar aici se cuvine să-l cităm pe Mihai Poalelungi, pe atunci președinte al Curții Supreme de Justiție, iar acum al Curții Constituționale. Cel mai de succes dintre magistrați comenta surprinzător de onest reforma procuraturii: ”Putem modifica legile cum vreți, dar dacă nu vom avea oameni integri și profesioniști, acestea vor fi egal cu zero”.
Pînă și deputatul socialist Bogdan Țîrdea, care astăzi refuză să negocieze cu ACUM reforma procuraturii, scria pe blogul său că Legea din 2016 a transformat sistemul judiciar „într-un fel cartel, total independent de voința poporului, a parlamentului și președintelui”.
Dincolo de asta, restructurarea procuraturii era parte dintr-o reformă mai largă, cea a justiției, despre care pînă și Alexandru Tănase a recunoscut că a fost un eșec. Încă de la început, ambasadorul Pirkka Tapiola a spus că aceste reforme sunt legate într-un mod organic, iar jumătățile de măsură nu merg: „Există îngrijorarea în societate și printre partenerii externi că această reformă ar putea fi compromisă de factori de rezistență interni. Este un aspect crucial. Dacă această reformă nu va fi implementată, alte reforme nici nu-și au rostul, pentru că nu vor putea fi implementate integral”.
Numirea lui Eduard Harunjen la șefia PG a arătat în practic cît de bine funcționează reforma. Un procuror cu reputație deloc ireproșabilă a fost votat în grabă, fără prea multe consultări și examinări, iar șașe membri CSP erau subalternii săi.
La ce bun propunerile ACUM?
Logica din spatele inițiativei deputaților ACUM e simplă: sînge nou. În CSP ar urma să intre încă 7 membri ne-procurori, oameni noi din afara sistemului, care, la nevoie, ar putea să demită pe Procurorul Generală dacă nu-și face treaba cum se cuvine.
De fapt, Bogdan Țîrdea ar trebui să fie primul care să sprijine această idee. Potrivit lui, problema e că s-a dat multă autonomie unui grup restrîns de oameni corupți. Soluția este, firește, să lărgești rîndurile acestui grup introducînd oameni curați. De unde-i iei? Din societatea civilă, de peste hotare, de unde-i găsești. Nu este cea mai elegantă soluție, dar unica care poate da roade în viitorul apropiat.
De fapt, una din puținele rezerve ale Comisiei de la Veneția ținea anume de componența CSP. Opinia critică faptul că președintele CSM și Ministrul Justiției sunt membri din oficiu ai CSP, iar cei trei reprezentanți ai societății civile pot fi numiți tot pe criterii politice. Sunt sugerate soluții alternative pentru numirea acestora precum nominalizarea lor de către Barou sau de o comisie parlamentară în care toate partidele să fie reprezentate egal, indiferent de numărul de mandate.
Lumina de la capătul reformei
Reforma din 2016 nu a fost un eșec total. Ea poate fi salvată, însă unica șansă e să fie continuată. Structurile create nu trebuie răsturnate și clădite din nou, ci doar lărgite pentru a fi mai transparente și a include mai mulți oameni noi, neîntinați de corupția care a erodat sistemul pînă acum.
Propunerile de la ACUM sunt un prim pas în această direcție, iar pași nu au mai rămas mulți de făcut. Faptul că discuțiile pornite sunt publice e și mai bine. Reformarea pînă la capăt a procuraturii poate fi podul care să unească cele două tabere din opoziție, mai ales că inițiativa ACUM vizează exact problemele enumerate de socialistul Bogdan Țîrdea.
Moldova are șansa, pentru prima dată, să aibă un Procuror General independent. PSRM, care a criticat șantajarea cu dosare penale a foștilor colegi din PCRM precum Grigore Policinschi, are șansa să contribuie la rezolvarea definitivă a acestei probleme. Soluția, vorba vine, e în mîinile lor.