Europa, ești prea îngăduitoare

2. Soluționarea contestațiilor. Realizat.

f

Nu este o reformă impecabilă. Reforme impecabile nu există. Totuși, este probabil cea mai calitativă reformă din primele zece. Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor are șapte angajați, inclusiv un director general și un director general adjunct. În spațiul public nu au existat plângeri despre funcționarea acestei instituții, ceea ce pentru noi este un indicator în sine. Instituția a mers până într-atâta, încât să accepte unele recomandări venite din evaluările noastre anterioare pe CPR Watch, cum ar fi afișarea organigramei și a CV-urilor angajaților, pe situl instituției.

Mai este de lucru, dar există un fundament pe care se poate construi. De aceea, considerăm această acțiune realizată.

3. Transparența întreprinderilor de stat. Nerealizat.

f

Parcursul acestei acțiuni a fost unul extrem de neclar, ceea ce ne face să rămânem suspicioși referitor la calitatea acesteia. Ținând cont de faptul că întreprinderile de stat sunt un cuib de viespi pentru corupție, conflicte de interese și un paradis pentru cei ce toacă banul public, direcționându-l spre buzunarul propriu, sau spre buzunarul partidului din care fac parte, vrem să fim extrem de riguroși cu această acțiune. Un guvern ce supraviețuiește din corupție nu va vrea să rezolve această problemă extrem de profitabilă, ci mai degrabă se va tot preface că „se muncește prin grupuri de lucru”.

 

• Pe 23 noiembrie 2017 este adoptată legea cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală. Un pas bun.
• Pe 15 decembrie 2017 este votată legea contabilității, care distruge o bună parte din efectele pozitive ale legii de mai sus și limitează obligativitatea auditului absolvind 784 din 807 întreprinderi de această obligativitate. Un pas rău.
• Pe 19 februarie 2018, noi am depistat că urmare a modificărilor de mai sus, nici 3% din întreprinderi nu vor fi vizate de această reformă și am scris aici.
• În Martie 2018, parlamentul mai face pe neprins de veste o modificare la legea cu privire la întreprinderea de stat și municipală. Dat fiind că legea contabilității intra în vigoare în 2019, anii 2017 și 2018 rămâneau neacoperiți. Sunt impuse criterii haotice și neuniforme pentru anii 2017 și 2018. Un pas rău.
• În iunie 2018 noi am revenit la subiect și am constatat că reforma este în continuare sabotată.

Doar 23 din 807 întreprinderi vizate cad sub noile criterii de transparență, impuse neargumentat. Considerăm asta insuficient pentru a afirma că reforma este măcar începută.

Pentru a corecta situația, Parlamentul ar trebui să elimine criteriile impuse în legea contabilității, astfel obligând toate întreprinderile de stat și municipale să fie mai transparente. Am oferit suficiente argumente în favoarea acestui fapt în articolele precedente, principalul fiind că doar așa se va elimina treptat corupția din întreprinderile de stat.

Această acțiune va putea fi considerată realizată doar după ce rapoartele de audit ale tuturor întreprinderilor de stat vor fi postate pe pagina Agenției Proprietății Publice, cum spunea legea inițial, la adoptare, în noiembrie 2017.

4. Independența Curții de Conturi. Risc de nerealizare.

f

Ați observat cumva că, în ultimul timp, rapoartele Curții de Conturi sunt cam plictisitoare, iar instituția – aproape invizibilă?

În pofida noii legislații cu privire la organizarea și funcționarea Curții de Conturi a Republicii Moldova, publicate în data de 5 ianuarie 2018, conducerea Curții de Conturi rămâne politizată, numită anterior de parlament într-un mod netransparent, ceea ce nu-i poate oferi șanse pentru o independență de facto. Conform condiției nr 4 din AMF, obiectivele principale ale legii urmau să fie „asigurarea independenței financiare, operaționale și funcționale a instituției supreme de audit”.

Din cauza politizării instituției, obiectivele setate în acțiunea dată sunt sub risc de a nu fi atinse. Pentru a realiza acțiunea dată, la Curtea de Conturi trebuie selectată o nouă conducere, clar neafiliată politic, numită în mod transparent, urmare a unui concurs și interviuri publice.

5. Prevenirea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului. Risc de nerealizare.

f

Țara noastră a spălat spre Europa miliarde de Dolari SUA cu proveniență neclară, iar acum autoritățile vor să transforme vestitul laundromat într-o ocupație permanentă și legală (despre amnistia fiscală am scris aici). În același timp, europenilor li se comunică despre faptul că acțiunea 5, care ține de prevenirea spălării banilor, este realizată.

Noua lege cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului a intrat în vigoare pe 22 februarie 2018. Definiția termenului de „spălare de bani” nu corespunde Directivei 2015/849 privind combaterea spălării banilor și a combaterii terorismului (Art 1), fiind utilizată definiția din Codul Penal al Republicii Moldova (art 243). Legislația noastră oferă o definiție a termenului într-atât de largă, încât include și crime cum ar fi evaziune fiscală, de exemplu. E și asta o crimă, dar e una diferită.

Autoritățile neagă existența acestei diferențe, dând toate asigurările că definiția termenului este exact aceeași. Asta pur și simplu nu e adevărat.

Pentru ca această acțiune să fie considerată realizată, trebuie modificată definiția termenului de ”spălare de bani”. Până atunci, acțiunea rămâne sub risc de nerealizare.

6. Numirea conducerii și funcționalitatea Autorității Naționale de Integritate (ANI). Nerealizat.

f

Deși conducerea instituției a fost numită (cu doi ani întârziere), nu a fost executată cealaltă parte a angajamentului – ceea ce ține de alocarea resurselor financiare și umane suficiente pentru a asigura funcționalitatea instituției. Conform hotărârii parlamentului (nr. 9 din 08.02.2018), ANI ar trebui să dispună de 76 de angajați, iar asta necesită resurse financiare ce nu au fost alocate. La moment, bugetul ANI pentru anul 2018 este mai mic decât finanțarea alocată pentru anul 2017. Sistemul de integritate din Republica Moldova este ținut nefuncțional timp de peste doi ani.

Abia pe 13 iunie 2018, ANI a selectat patru inspectori de integritate din totalul de 46 planificați, rămânând, în continuare, nefuncțională (demonstrat în practică, de exemplu, aici), iar acțiunea dată – nerealizată.

7. Recuperarea Bunurilor Infracţionale. Realizat.

f

Inițiativa creării Agenției pentru Recuperare a Bunurilor Infracționale a apărut drept răspuns la șocul din societate legat cu furtul miliardului din sistemul bancar. Guvernarea, în loc să vorbească despre investigații și arestări, a recurs la limbajul birocratic de creare a instituțiilor și revizuire a legilor. După mai multe rețineri, a fost organizat concursul pentru funcția șef ARBI în Iulie 2017.

După o perioadă de incertitudine, ARBI rămâne subordonat Centrului Național Anticorupție (CNA). Conform Legii nr. 48 din 30.03.2017, bugetul ARBI se reflectă separat în bugetul CNA în baza Art.4(2). Această prevedere nu este implementată pe site-ul CNA.

Timp de peste un an, avem o instituție care elaborează strategii de recuperare, iar miliardul rămâne furat, neinvestigat și nerecuperat deja de patru ani.

Totuși, considerăm acțiunea dată realizată (obiectivul acesteia fiind crearea instituției), deși există posibilitatea unor îmbunătățiri pe care le vom enunța separat.

8. Independența ANRE. Risc de nerealizare

f

ANRE este instituția care trebuie să lupte pentru ca noi, cetățenii, să plătim facturi la un preț optim. Ea trebuie să balanseze între politic, cetățeni și businessul din sectorul energetic. ANRE eșuează din cauza că este controlată politic.

O nouă lege cu privire la energetică a fost votată de parlament în 21 septembrie 2017. Acțiunea ar putea fi considerată, formal, ”realizată”. Totuși, implementarea calitativă a prevederilor legii noi și atingerea obiectivelor setate în ea sunt în pericol din cauza faptului că instituția este controlată politic prin intermediul managementului actual al acesteia, numit pe criterii politice. Prin deciziile sale (sau lipsa acestora), ANRE a oferit nu o dată motive să credem că este un jucător politic. Un exemplu este modul în care instituția stabilește tarifele pentru gazele naturale și carburanți, care ar trebui să fie cu 30% mai joase.

În pofida legislației noi adoptate, considerăm acțiunea dată sub risc major de a nu fi realizată.

9. Lansarea unei afaceri. Realizat.

f

Ținând cont de formularea acțiunii din Memorandumul AMF, ea poate fi considerată drept realizată, deși la simplificarea procedurii de lansare a unei afaceri rămân foarte multe de făcut.

Clasamentul Băncii Mondiale Doing Business, evaluează doar înregistrarea unei afaceri în Moldova cu patru proceduri care durează cinci zile. Acest pas ar trebui să fie la fel de simplu ca și cum ți-ai deschide un cont de mail. Dacă asta este posibil în țări precum Estonia, așa trebuie să funcționeze și în Moldova.

Întreaga procedură de lansare a afacerii, este mult mai complicată decât simpla înregistrare a acesteia. De la înregistrare până la punctul în care afacerea devine operațională, cu toate autorizațiile și permisele, este o cale lungă. Conform studiilor CPR Moldova, aceasta poate dura până la aproximativ o lună.

10. Administrare vamală. Realizat.

f

Pe 21 decembrie 2017 a fost adoptată noua lege privind Serviciul Vamal care a intrat în vigoare pe data de 02 Iunie 2018. Deși în administrarea vamală rămân multe de făcut până la o eficiență satisfăcătoare, ținând cont de formularea acțiunii 10, aceasta poate fi considerată realizată.

Concluzie

Europa, spre deosebire de Moscova, crede lacrimilor. Oficialii UE vor să pară îngăduitori în discursurile lor, dar asta dăunează discursului politic și calității reformelor din țara noastră. Politicienii noștri sunt în căutare de cuvinte de laudă, iar pentru că ele nu vin, laudele sunt inventate, inclusiv cu manipularea discursurilor diplomatice. Iar asta, pe termen lung, dăunează atât reformelor, cât și încrederii dintre țara noastră și Bruxelles.

În acest caz concret, Federica Mogherini  putea evita de a spune că primele zece acțiuni sunt realizate – lucru discutabil chiar și la o evaluare lejeră. Or, acest tip de declarații oferă politicienilor moldoveni oportunitatea de a-și crea o imagine politică pozitivă și iluzia că reformele chiar se întâmplă eficient, transparent și cu bună-credință.  

Avem două acțiuni nerealizate și trei sub risc de a eșua. Și critici la celelalte cinci pe care le considerăm realizate.  

Nu există reforme impecabile. Nu există reforme cu 100% rezultat. De aceea, o guvernare responsabilă vede reforma ca un proces permanent de autocorectare. Totuși, o reformă nu e doar o lege bifată. Este o premiză introdusă pentru a provoca o mică schimbare în societate.

Dacă o instituție rămâne capturată după „reforma” ce viza consolidarea independenței acesteia, cu aceiași oameni la conducere, nu putem accepta reforma drept „realizată”. Dacă se vrea transparența a peste 800 de întreprinderi de stat și, urmare a unor inginerii legale, se reușește sabotarea acțiunii, atunci reforma nu este realizată, chiar dacă sunt votate noi legi. Dacă statul își asumă angajamentul să asigure funcționalitatea deplină a unei instituții nou-create, după care nu alocă bani și oameni, atunci reforma este eșuată.

Republica Moldova a eșuat lamentabil la respectarea precondițiilor de respectare a mecanismelor democratice, statului de drept și a drepturilor omului, lucru care a determinat stoparea finanțării din Uniunea Europeană. Totuși, asta nu înseamnă că acele zece acțiuni tehnice au fost îndeplinite cu brio.